Armele de foc și libertatea

Incompetența și reaua-voință crase ce caracterizează autoritățile române atunci când vine vorba de combaterea crimei organizate este vizibilă astăzi mai mult ca oricând, mai ales după tragedia de la Caracal. Polițiști care nu sunt în stare să combată infractori, ba chiar sunt la rândul lor infractori aflându-se în același timp în cârdășie cu găști criminale bine organizate ne fac să ne punem semne de întrebare legate de utilitatea acestei instituții tratată cu dispreț de mulți dintre cetățeni. Ne punem în primul rând o întrebare de genul: cum ar fi dacă fiecare cetățean ar fi propriul său polițist și soldat astfel încât să nu se mai bazeze neapărat pe intervenția organelor de represiune? Mai bine spus, de ce să nu se dea cetățeanului obișnuit acces liber la arme de foc  așa cum se dă în SUA? Doar sclavii nu sunt înarmați, iar Părinții Fondatori ai Americii au înțeles acest lucru cu peste 200 de ani în urmă atunci când au ratificat articolul din Constituție ce îi dă dreptul americanului de rând să poarte arme de foc. Și când vorbim de arme de foc nu vorbim de pistolul Carpați bun-de nimic la care au acces polițiștii români și câțiva cetățeni mai norocoși. Vorbim de arme automate și semi-automate, veste kevlar și alte lucruri de genul acesta bune la casa omului. Dacă poliția nu este în stare să ne protejeze, ba chiar cooperează cu infractorii, de ce să nu ne protejăm noi?

Dar în țara în care infractorii au mai multe drepturi decât oamenii cinstiți este greu de crezut că o astfel de propunere va fi acceptată de guvernanți. Atunci ce ne rămâne? Să ne apărăm cu mâinile goale contra unor infractori, care, indiferent de legi, tot vor intra în posesia unor arme de foc dacă doresc acest lucru? Iar tehnicile de autoapărare nu ne pot ajuta prea mult ba chiar ne pot băga în bucluc dacă îi facem prea mult rău unui atacator care ne dorește răul. Cunosc pe cineva care a plătit o amendă uriașă (câteva zeci de milioane de lei) unui individ care l-a atacat și în fața căruia s-a apărat în timp ce l-a lăsat pe acesta din urmă fără câțiva dinți.

Legislația anti-arme și cea legată  cu privire la apărarea împotriva agresorilor este total aiurea dar asta nu îi face deloc pe guvernanți să o schimbe pentru binele celor mulți. Polițiștii au dreptul să poarte arme de foc pentru a se apăra. Guvernanții au gărzi înarmate care îi intimidează pe cei  ce le doresc răul. Așa că noi de ce nu am avea dreptul să ne apărăm? Până vine poliția la locul unei agresiuni sau infracțiuni aceasta e deja consumată deci răspunsul „organului” e tardiv. De-aici și ineficiența acestei instituții în combaterea crimelor. Deci ce putem face?

Răspunsul este: arme pentru toți! Sau pentru aproape toți. Un conducător cerebral nu ar accepta o legislație a armelor de foc atât de liberală precum cea din SUA. Nu putem da dreptul celor bolnavi mintal sau infractorilor condamnați pentru acte de violență să poarte arme de foc. În America un astfel de infractor ar avea dreptul să poarte arme după ce este eliberat din închisoare, fiind văduvit de acestea doar pe perioada încarcerării. Aceasta este adevărata libertate, dar nimeni din România nu pare să știe asta!

Care sunt dezavantajele liberalizării legislației armelor? Cu siguranță infracționalitatea va crește, dar în același timp va crește și răspunsul hotărât al cetățenilor proaspăt înarmați la adresa ei. Incidente armate cu zeci de morți, similare cu cele din SUA vor avea și ele loc dar, raportat la populația țării, ele vor fi puține și izolate .Dar cine a spus că libertatea nu este periculoasă? Și subsemnatul ar tremura dacă s-ar gândi  că în timp ce merge pe stradă poate fi împușcat de un nebun care o ia razna din cauză că a fost înșelat de gagică. Dar cam acestea ar fi dezavantajele, în timp ce avantajele sunt cu mult mai numeroase.

O populație înarmată, antrenata și organizată sub forma unei miliții poate pune probleme oricărui invadator nesăbuit care ar încerca să atace România. Nu am mai avea nevoie de o armată numeroasă sau de un NATO imperialist care să ne țină spatele. Cheltuielile cu armată ar fi deci direcționate spre alte domenii mai importante și nu am mai fi percepuți ca o forță agresoare de către statele cu care NATO și SUA se pun rău.

În același timp o populație înarmată este coșmarul oricărui dictator. Deci, dacă cineva precum stimatul domn Dragnea de la Teleorman ar avea vise de măreție și ar dori să instaleze o dictatură similară cu cea a lui Erdogan în România, mai devreme sau mai târziu s-ar trezi cu un glonte în frunte din partea celor ce prețuiesc cu adevărat libertatea. Poate acesta este și motivul pentru care cetățenii americani s-au bucurat pentru atât de mult timp de un uriaș grad de libertate și poate de aceea neo-marxiștii din Partidul Democrat American încearcă din greu să pună presiune pe președintele Trump astfel încât acesta să înăsprească legislația armelor.

Autor: Cimpoieru Ciprian