de Ciprian Cimpoieru
“Omul care controlează rezerva de bani a Marii Britanii controlează Imperiul Britanic. Iar eu controlez rezerva de bani.” Nu știm cu siguranță dacă această remarcă, atribuită lui Nathan de Rothschild este reală însă știm cu siguranță astăzi că cine controlează dobândă de referință într-o anumită economie controlează ciclul boom economic-recesiune din respectiva economie. În țara noastră, guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, membru al Comisiei Trilaterale (înființate de astăzi defunctul David Rockefeller) și al Clubului de la Roma este cel responsabil pentru politicile BNR inclusiv pentru stabilirea dobânzii de referință.
Pentru a controla o Bancă Națională nu este nevoie să controlezi toți angajații instituției. Isărescu, membru al Comisiei Trilaterale, ar putea fi acuzat ca fiind loial Comisiei Trilaterale și altor organizații secrete sau discrete din care face parte. Dacă acest lucru e adevărat, guvernatorul băncii noastre naționale a pus BNR la dispoziția respectivelor organizații dar mai ales la dispoziția indivizilor ce le controlează pe acestea din urmă. Printre acești indivizi regăsim bancherii internaționali și familii cu tradiție în domeniul financiar. Nume precum Rothschild sau Lazard sunt arhicunoscute celor ce studiază domeniul teoriei conspirației. Poate fi o simplă întâmplare faptul că Isărescu a fost menținut pentru atâta timp la conducerea BNR? Mandatul lui poate fi comparat cu cel al unui alt individ considerat instrument pentru Elita internaționalistă. Este vorba de americanul Alan Greenspan.
Isărescu este mason și nu ne-ar mira ca loialitatea lui să fie îndreptată spre această organizație discretă. Bine, Ciprian Cimpoieru, dar masonii sunt o organizație care luptă pentru progresul societății deci nu merită să fie atacați! Poate că în trecut era așa, dar dacă privim România anului 2019 vom vedea că politicienii români, dintre care mare parte sunt masoni, nu au făcut o treabă prea bună. Deci concluzia despre masoneria română modernă nu este prea îmbucurătoare. Și același lucru se poate spune și despre masoneria din străinătate. Isărescu trebuie să plece iar BNR trebuie să fie desființată pentru a plăti pentru greșelile făcute și a lăsa românii să își ia soarta în propriile mâini.
În SUA, ca și în restul lumii, Rezerva Federală respectiv Banca Centrală este unic emitent și împrumutător de ultimă instanță pentru băncile comerciale, asta în ciuda faptului că în Constituția Americană și Congresului i se dă dreptul să emită bani. Adepții conceptului de Bancă Centrală afirmă că Congresului sau guvernului nu i se poate da dreptul să emită bani deoarece dacă s-ar proceda astfel, guvernul ar emite prea mulți, acest lucru conducând la inflație. Dar de același lucru pot fi acuzate și Băncile Naționale. Ele emit bani-fiat (sau bani care nu există) în cantități nelimitate pe care îi împrumută statului sau băncilor comerciale. Acest lucru duce la inflație și implicit la scăderea puterii de cumpărare a monedei respectivei țări. Rezerva Federală, BNR și alte Bănci Naționale și-au ratat misiunea deci ar trebui să dispară. Oricărui guvern responsabil I se poate da dreptul să emită monedă. Niciun astfel de guvern nu va emite mai mulți bani decât este necesar deoarece s-ar confrunta cu inflația și mai devreme sau mai târziu cu o scădere în popularitate. Așa că de ce să lăsăm puterea de a emite bani unei instituții (Banca Națională) care la fiecare criză economică aruncă pisica în ograda altcuiva nerăspunzând în fața poporului? Nu mai bine îi lăsăm pe guvernanți să facă acest lucru știind că ei vor răspunde în fața poporului cu mandatele lor pentru posibila inflație datorată emiterii banilor?
Guvernatorii Băncilor Naționale din statele considerate democrații liberale nu pot fi considerați indivizi ce servesc populația. Dacă ar fi fost așa, puterea de cumpărare a dolarului, leului sau a altor monede nu ar fi scăzut atât de mult de-alungul timpului. Rezerva Federală, BNR și alte Bănci Național, prin sistemul bancar cu reserve fracționale, sunt principalele responsabile de acest efect negativ. Cum sunt responsabile și de crizele financiare care au lovit economiile mondiale în secolul trecut dar și la începutul acestui secol.
Cum se produce o criză economică mondială? Ciclul boom economic-recesiune poate fi descris simplu: când dobânda este scăzută, oamenii sunt mai optimiști, se îndatorează mai mult (deoarece banii sunt mai ieftini), cumpără mai multe bunuri iar afacerile prosperă. Asta în timp ce Banca Națională tipărește cantități nelimitate de bani-fiat. Aceasta este prima parte a ciclului și anume boom-ul economic. Urmează apoi recesiunea ce are loc atunci când bancherii consideră că i-au îndatorat pe oameni suficient de mult încât să îi doboare efectiv prin creșterea dobânzilor. Crescând dobânzile, oamenii au mai mult de plătit în contul datoriilor bancare, se împrumută mai puțin, cumpără mai puțin, afacerile se prăbușesc, iar oamenii sunt concediați de la locul de muncă. În final întreaga economie suferă. Aceasta este singura explicație de bun-simț pentru mare parte din recesiunile care au avut și vor avea loc. Recesiunile și crizele economice nu sunt asemenea anotimpurilor, deci nu apar ciclic. Ele sunt produse cu bună știință de bancherii internaționali cu scopul de a sărăci populația și a concentra bogățiile în mâinile câtorva indivizi care controlează Sistemul.
Deci punem din nou întrebarea: dacă Băncile Naționale și-au ratat misiunea atunci care mai este rostul lor? Nu trebuie să lăsăm puterea de a emite bani în mâinile guvernului lipsindu-i pe bancherii internaționali de un instrument prin care să controleze populația?