Arheologii și în general oamenii de știință care studiază trecutul sunt de părere că civilizația pe planeta Terra nu depășește 12.000 de ani. Cu toate acestea, foarte puțini știu că multe din aceste teorii sunt desprinse din cea mai veche carte din lume, numită Avesta. [1]
Nu întâmplător, această carte a descris, în cel mai mic detaliu Era Glaciară, care avut loc aproximativ cu 30.000 de ani în urmă. Avesta este o carte sacră, iar unul dintre autorii ei a fost Zarathustra. [2]
Avesta este o culegere de texte mitologice și religioase persane, devenită cartea sfântă în Mazdeism, care cuprinde cărțile sacre ale zoroastrianismului, fosta religie primară, ale cărei studenți erau localizați în toată Asia Centrală, Orientul Mijlociu, fiind atribuită profetului iranian legendar Zarathustra.
Deși Avesta este considerată unul dintre cele mai vechi și mai importante surse de cunoaștere ale omenirii, ea a devenit cunoscută europenilor abia în secolul XVII-lea d.Hr. prin intermediul lui Abraham Anquetil Duperron, care a călătorit în India de Est pentru a descoperi textele sacre de la magii Avesti. Scrierea e cunoscută și sub numele de Zend-Avesta („Avesta și Comentar“), formată din 4 părți. Primele trei părți, care formează „Marea-Avesta“, cuprind texte liturgice, iar partea a patra, „Mica-Avesta“, cuprinde scurte texte religioase, un calendar, formule de rugăciuni ș.a. Redactarea Avestei s-a făcut în limba pehlevi, persana medie, adică limba iraniană din vremea Sasanizilor.
După cum se știe, cu 500 de ani înainte de nașterea lui Isus Hristos, limba Avestană, în care a fost scrisă cartea a fost complet uitată, doar preoții au fost cei care prin natura activităților lor cunoșteau aceste texte sacre. Cirus al II-lea cel Mare, rege al Persiei ia forțat să rescrie tot ceea ce știau în limba modernă. Prin urmare, învățăturile din Avesta s-au transmis oral și au fost strânse și consemnate în scris pe vremea Sasanizilor (sec. III d.Hr.).
Conform surselor, una dintre părțile din Avestra a fost pierdută în focul care a distrus Persepolis. După ce a invadat Persia, în 330 î. Hr., Alexandru cel Mare şi-a trimis principalele forţe ale armatei în Persepolis, pe drumul regal. Conducătorul a luat cu asalt orașul și cetățile şi a capturat punctele strategice ale orașului în cel mai scurt timp. După câteva luni, Alexandru a ordonat să se dea foc cetăților și clădirilor cucerite. Se crede că focul care a distrus Persepolis a distrus și biblioteca orașului în care se afla Avesta.
Unul dintre cei mai mari istorici ai umanității, Pliniu cel Bătrân a descris, de asemenea, în scrierile sale Avestra: „În vremea noastră, în India și în Iran, s-au păstrat oameni care mărturisesc Avesta.”
Înţelepţii care au scris, Avesta, ştiau că Pământul este rotund, Universul constituit din atomi, unele planete locuite, care cunoşteau navele interplanetare, ciclul de rotaţie al planetei Venus, secretul bombei atomice, cel al tăierii şi spargerii pietrei, al transportării blocurilor cioplite, care cântăreau mii de tone! De asemenea, cunoșteau și vestita haoma (din Avesta), băutură şi totodată plantă sacră, presată într-o sită, şi a cărei zeamă fermentată aducea nemurirea pentru zei şi inspiraţia spirituală pentru muritori. [3]
Cei drept, până în prezent, textele celei mai vechi surse de informații din lume pot fi aprofundate cu ușurință, însă foarte puțini sunt cei care ajung să ia în serios toate lucrurile enunțate în ea.
Puteți descărca cartea în limba engleză de la următoarele link-uri:
Zend-avesta partea-1.pdf
Zend-avesta partea-2.pdf
Zend-avesta partea-3.pdf
Referințe:
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Zarathustra
- https://en.wikipedia.org/wiki/Avesta
- https://archive.org/stream/321748278RobertCharrouxCarteaCrilor/321748278-Robert-Charroux-Cartea-c%C4%83r%C8%9Bilor_djvu.txt