Ce organe afectează glanda tiroidă?

Glanda tiroidă, o glandă endocrină situată la baza gâtului, joacă un rol crucial în reglarea metabolismului organismului. Când apare o boală de glandă tiroidă, aceasta poate afecta funcția glandei tiroidiene, ducând la producția anormală de hormoni tiroidieni. Această dereglare hormonală poate avea un impact larg asupra mai multor organe și sisteme din organism. În continuare, vom vedea care sunt aceste organe și sisteme care sunt afectate de glanda toroidă.

Ce este glanda tiroidă și ce o afectează?

Glanda tiroidă este o componentă extrem de importantă a sistemului endocrin. Această glandă mică, în formă de fluture, situată în partea din față a gâtului, produce hormonii tiroidieni triiodotironină (T3) și tiroxină (T4). Acești hormoni reglează metabolismul corpului, temperatura corporală, ritmul cardiac și creșterea. Din păcate, există numeroși factori care pot afecta funcția și sănătatea glandei tiroide.

1. Factori genetici

Anumite afecțiuni tiroidiene, cum ar fi boala Graves și tiroidita Hashimoto, au o componentă genetică. Persoanele cu antecedente familiale de boli tiroidiene au un risc crescut de a dezvolta aceste afecțiuni.

2. Iod

Iodul este un mineral esențial pentru producerea hormonilor tiroidieni. Deficitul de iod poate duce la hipotiroidism, o afecțiune în care glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni.

Excesul de iod, deși mai puțin frecvent, poate, de asemenea, să afecteze funcția tiroidiană.

3. Boli autoimune

Afecțiuni autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto, determină sistemul imunitar să atace glanda tiroidă, ceea ce duce la inflamație și deteriorarea glandei.

4. Medicamente

Anumite medicamente, cum ar fi litiu și amiodaronă, pot interfera cu funcția tiroidiană.
Terapia de înlocuire hormonală poate, de asemenea, să afecteze nivelul hormonilor tiroidieni.

5. Infecții

Infecțiile bacteriene sau virale pot provoca inflamație a glandei tiroide, cunoscută sub numele de tiroidită.
Tiroidita poate duce la hipotiroidism temporar sau permanent.

6. Radioterapie

Radioterapia la cap sau gât poate afecta glanda tiroidă și poate duce la hipotiroidism.
Pacienții care primesc radioterapie pentru cancer trebuie să fie monitorizați pentru probleme tiroidiene.

7. Sarcina

În timpul sarcinii, nivelul hormonilor tiroidieni poate fluctua.
Femeile însărcinate au nevoie de niveluri adecvate de hormoni tiroidieni pentru o dezvoltare fetală sănătoasă.

8. Stres

Stresul cronic poate afecta funcția tiroidiană.
Nivelurile ridicate de cortizol, hormonul stresului, pot interfera cu producerea hormonilor tiroidieni.

Alți factori

• Vârsta: Riscul de boli tiroidiene crește odată cu vârsta.
• Sexul: Femeile sunt mai predispuse la boli tiroidiene decât bărbații.
• Fumat: Fumatul poate afecta funcția tiroidiană.

Este important ca persoanele care prezintă simptome de probleme tiroidiene, cum ar fi oboseală, modificări ale greutății, modificări ale dispoziției sau probleme de somn, să consulte un medic pentru evaluare și diagnostic. Tratamentul precoce poate ajuta la gestionarea afecțiunilor tiroidiene și la prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Înțelegerea factorilor care afectează glanda tiroidă este esențială pentru diagnosticarea și gestionarea corectă a tulburărilor tiroidiene. Prin identificarea și abordarea acestor factori, indivizii pot menține o funcție tiroidiană optimă și pot preveni sau gestiona afecțiunile tiroidiene.

Ce organe afectează glanda tiroidă?

Boala tiroidiană apare atunci când tiroida nu produce suficient hormon tiroidian (hipotiroidism) sau prea mult hormon tiroidian (hipertiroidism). Aceste afecțiuni pot avea un impact semnificativ asupra mai multor organe din organism.

Iar principalele organe afectate de bolile de glandă tiroidă sunt:

1. Inima și vasele de sânge (sistemul cardiovascular)

Inima și vasele de sânge sunt profund afectate de funcționarea glandei tiroide. Glanda tiroidă, situată în gât, produce hormoni care reglează metabolismul și ritmul cardiac. Când producția de hormoni tiroidieni este dezechilibrată, pot apărea modificări semnificative ale funcționării inimii și sistemului cardiovascular.

În hipertiroidism, când glanda tiroidă produce prea mulți hormoni, inima bate mult mai rapid, uneori peste 100 de bătăi pe minut. De asemenea, volumul sângelui pompat de inimă crește considerabil, ceea ce duce la o presiune sangvină crescută. Vasele de sânge se dilată, iar circulația periferică este intensificată, cauzând transpirație, tremurături și intoleranță la căldură. Toate aceste modificări cresc solicitarea asupra inimii și pot duce la aritmii cardiace grave.

În hipotiroidism, când glanda tiroidă produce prea puțini hormoni, inima bate mult mai lent, uneori sub 60 de bătăi pe minut. Volumul de sânge pompat scade, determinând scăderea tensiunii arteriale. Vasele de sânge se contractă, iar circulația periferică este redusă. Aceste modificări pot duce la oboseală, intoleranță la frig și acumulare de lichide în țesuturi. De asemenea, colesterolul crescut în hipotiroidism poate determina ateroscleroză accelerată.

Prin urmare, glandele tiroide joacă un rol vital în menținerea funcționării normale a inimii și sistemului cardiovascular. Monitorizarea și tratamentul adecvat al disfuncțiilor tiroidiene sunt esențiale pentru a preveni complicațiile cardiace.

2. Creierul și măduva spinării (sistemul nervos)

Glanda tiroidă joacă un rol vital în sănătatea creierului și a măduvei spinării. Deficiența sau excesul de hormoni tiroidieni pot avea consecințe semnificative asupra funcției neurologice.

De exemplu, hipotiroidismul, atunci când glanda tiroidă nu produce suficient hormon tiroidian, poate duce la o funcție cognitivă redusă, probleme de memorie, depresie și chiar demență dacă nu este tratat. Excesul de hormoni tiroidieni, cunoscut sub numele de hipertiroidism, poate provoca anxietate, iritabilitate, tremurături și chiar psihoză în cazuri extreme. De asemenea, poate afecta sistemul nervos central, ducând la amețeli, pierderi de echilibru și chiar paralizie.

Prin controlul metabolismului, temperaturii corpului și funcțiilor cardiace, hormonii tiroidieni afectează fluxul de sânge și furnizarea de oxigen la creier și măduva spinării. O glandă tiroidă disfuncțională poate reduce fluxul de sânge la aceste organe vitale, ducând la probleme neurologice. Prin urmare, menținerea unei glande tiroide sănătoase este esențială pentru funcția optimă a creierului și sistemului nervos. Monitorizarea și tratarea disfuncțiilor tiroidiene este extrem de importantă pentru a preveni efectele negative asupra creierului și măduvei spinării.

3. Gura, epiglota, faringele, esofagul, stomacul, ficatul, pancreasul, intestinul subțire și intestinul gros (sistemul digestiv)

Disfuncțiile tiroidiene, cum ar fi hipertiroidismul și hipotiroidismul, pot afecta în mod direct funcționarea normală a sistemului digestiv. De exemplu, hipertiroidismul poate crește motilitatea intestinală, ceea ce duce la diaree. Pe de altă parte, hipotiroidismul poate încetini tranzitul intestinal, cauzând constipație. De asemenea, problemele tiroidiene pot afecta absorbția nutrienților în intestinul subțire, ceea ce poate duce la deficiențe nutriționale.

Disfuncțiile tiroidiene pot afecta și alte părți ale sistemului digestiv. De exemplu, hipotiroidismul poate reduce fluxul de suc gastric și poate încetini golirea stomacului. Hipertiroidismul poate crește secreția de acid clorhidric în stomac, ceea ce poate duce la arsuri la stomac. Problemele tiroidiene pot afecta și funcția ficatului, cauzând anomalii în testele hepatice. În plus, hipotiroidismul poate reduce secreția de enzime pancreatice, afectând digestia.

Prin urmare, deși este o glandă mică, tiroidă are un impact semnificativ asupra întregului sistem digestiv, de la gură până la anus. Tratamentul adecvat al afecțiunilor tiroidiene este esențial pentru menținerea unei bune funcționări digestive. O comunicare strânsă între endocrinolog și gastroenterolog este importantă pentru gestionarea optimă a pacienților cu afecțiuni tiroidiene care prezintă și simptome digestive.

Organele genitale interne și externe feminine (vulva, vaginul, uterul, ovarele si tuburile uterine) și masculine (penisul și testiculele – prostata; veziculele seminale; glandele bulbouretrale; căile spermatice)

Hormonii produși de glanda tiroidă au un impact semnificativ asupra organelor genitale interne și externe atât la femei, cât și la bărbați. La femei, hormonii tiroidieni reglează funcțiile ovarului, uterului și vaginului. O tiroidă hipoactivă poate duce la cicluri menstruale neregulate, infertilitate, menopauză precoce sau chiar amenoree. De asemenea, poate provoca secreții vaginale reduse, ceea ce duce la uscăciune vaginală. 

La bărbați, tiroida influențează testiculele, prostata și penisul. O tiroidă hipoactivă poate determina scăderea libidoului, disfuncție erectilă, infertilitate și chiar atrofie testiculară. De asemenea, poate provoca ejaculare precoce sau retrogradă. 

La ambele sexe, o tiroidă hiperactivă poate crește excesiv funcțiile organelor genitale. Astfel, echilibrul hormonal tiroidian este esențial pentru funcționarea normală atât a organelor genitale interne, cât și a celor externe, la femei și bărbați deopotrivă. O tiroidă dezechilibrată poate avea efecte semnificative asupra fertilității și funcției sexuale.

Pielea și părul

Pielea poate fi afectată în moduri diferite de glandele tiroide hiperactive sau hipoactive. Când această glandă produce prea puțin hormon tiroidian (hipotiroidism), pielea devine uscată, aspră și descuamată. De asemenea, poate deveni subțire, palidă și rece la atingere din cauza circulației sanguine slabe. Părul poate deveni fragil, subțire, uscat și căzut excesiv. 

Pe de altă parte, când glanda tiroidă produce prea mult hormon (hipertiroidism), pielea devine fină, caldă și umedă din cauza circulației crescute și transpirației excesive. Părul poate deveni subțire și căzut excesiv, deși în mod paradoxal uneori devine moale și mătăsos. În ambele cazuri, modificările hormonale afectează profund calitatea pielii și a părului, iar tratarea disfuncției glandei tiroide este esențială pentru restabilirea aspectului sănătos al pielii și părului. Consultarea unui medic endocrinolog este recomandată pentru diagnosticarea și tratarea oricăror probleme tiroidiene care afectează înfățișarea exterioară.

Oasele 

Hipotiroidismul și hipertiroidismul, două afecțiuni endocrine frecvente, pot avea un impact major asupra sănătății oaselor. Ambele pot contribui la apariția osteoporozei, o boală caracterizată prin pierderea masei osoase și fragilitate osoasă crescută.

În cazul hipotiroidismului, producția redusă de hormoni tiroidieni duce la un metabolism încetinit. Acest lucru afectează rata de remodelare osoasă, procesul prin care oasele sunt continuu reabsorbite și reconstruite. Când acest proces este dezechilibrat, oasele devin mai subțiri și mai puțin dense. În plus, nivelurile scăzute de hormoni tiroidieni pot reduce absorbția de calciu din intestine, ducând la un deficit de calciu care slăbește scheletul. Pacienții cu hipotiroidism nediagnosticat prezintă adesea o densitate osoasă scăzută.

Pe de altă parte, în cazul hipertiroidismului, glandele tiroidiene produc un exces de hormoni care accelerează toate procesele metabolice ale organismului. Acest lucru crește rata de remodelare osoasă, cauzând reabsorbția rapidă a țesutului osos înainte ca oasele să aibă timp să se consolideze complet. De asemenea, hormonii tiroidieni în exces cresc excreția de calciu prin rinichi, ducând la pierderi de calciu care subțiază matricea minerală a oaselor. Din aceste motive, pacienții cu hipertiroidism netratat prezintă adesea o densitate osoasă scăzută și un risc crescut de fracturi.

Prin urmare, atât hipotiroidismul cât și hipertiroidismul pot avea efecte adverse asupra sănătății osoase dacă nu sunt diagnosticate și tratate corespunzător. Monitorizarea regulată a glandelor tiroidiene și a densității osoase poate ajuta la prevenirea osteoporozei la acești pacienți. Tratamentul adecvat al afecțiunilor tiroidiene este esențial pentru a menține sănătatea scheletului pe termen lung.

Mușchii

Hipotiroidismul și hipertiroidismul pot provoca simptome similare de slăbiciune musculară, deși mecanismele subiacente sunt diferite. Hipotiroidismul se întâmplă atunci când glanda tiroidă nu produce suficient hormon tiroidian. Acest lucru duce la un metabolism mai lent, ceea ce explică de ce pacienții se pot simți obosiți și slăbiți. Slăbiciunea musculară apare deoarece mușchii nu primesc suficientă energie pentru a funcționa normal. Pot apărea crampe și dureri musculare deoarece mușchii sunt tensionați și obosiți. Pe de altă parte, hipertiroidismul se întâmplă atunci când glanda tiroidă produce prea mult hormon tiroidian. Metabolismul este accelerat, dar pacienții pot totuși resimți slăbiciune musculară și tremurături. 

În hipertiroidism, mușchii devin slabi și tremură din cauza faptului că sunt suprasolicitați de către hormonii tiroidieni în exces. Chiar dacă mecanismele diferă, ambele afecțiuni tiroidiene pot duce la simptome precum slăbiciune, crampe și dureri musculare care afectează calitatea vieții pacienților. Identificarea corectă a cauzei prin teste hormonale tiroidiene este esențială pentru un tratament adecvat.

Ochii

Ochii pot fi afectați în moduri vizibile de disfuncțiile glandei tiroide. Atunci când glanda tiroidă produce prea mult sau prea puțin hormon tiroidian, poate apărea o varietate de simptome oculare. Exoftalmia, cunoscută și sub numele de "ochi bulbucați", este una dintre cele mai evidente manifestări. Acest simptom apare atunci când glanda supraproduce hormoni tiroidieni, ducând la umflarea mușchilor în spatele globului ocular și împingerea ochilor în afara orbitelor. Exoftalmia poate provoca uscăciune, iritație și chiar probleme de vedere dacă nu este tratată. O altă manifestare vizibilă este edemul periorbital, adică umflarea țesuturilor în jurul ochilor, provocând "pungi" sub ochi. Hipotiroidismul, sau producția insuficientă de hormoni tiroidieni, este de obicei cauza. De asemenea, pot apărea modificări ale structurii pleoapelor, cum ar fi lăsarea pleoapelor de sus, care pot afecta deschiderea completă a ochilor. În plus, glanda tiroidă poate provoca modificări ale reflexului pupilar și chiar pierderea parțială a vederii periferice. Cu tratament adecvat pentru disfuncția tiroidiană, majoritatea simptomelor oculare se ameliorează. Totuși, este important să recunoaștem legătura dintre ochii afectați și glandele tiroide disfuncționale.

Cum putem preveni bolile organelor cauzate de afecțiunile tiroidiene?

Prevenirea bolilor organelor cauzate de afecțiunile tiroidiene implică gestionarea adecvată a afecțiunii tiroidiene și adoptarea unui stil de viață sănătos.

Managementul afecțiunii tiroidiene:

• Vom lua medicamente conform prescripției medicului.
• Vom participa la controale regulate pentru a vă monitoriza nivelul hormonilor tiroidieni și pentru a ajusta doza de medicamente după cum este necesar.
• Vom monitoriza simptomele și raporta orice modificare medicului dumneavoastră.

Stil de viață sănătos:

• Vom menține o greutate sănătoasă. Obezitatea poate agrava afecțiunile tiroidiene.
• Vom adopta o dietă echilibrată, bogată în seleniu, zinc și iod.
• Vom face face exerciții fizice regulate. Exercițiile fizice pot ajuta la îmbunătățirea funcției tiroidiene și la reducerea riscului de boli de inimă.
• Vom limita consumul de alcool și tutun. Alcoolul și tutunul pot interfera cu tratamentul afecțiunilor tiroidiene.
• Vom gestiona stresul. Stresul poate agrava simptomele afecțiunilor tiroidiene.

Alte măsuri preventive:

• Vom efectua teste regulate de sânge pentru a monitoriza funcția tiroidiană.
• Dacă avem antecedente familiale de afecțiuni tiroidiene, vom discuta cu medicul nostru despre screening-ul precoce.
• Vom evita expunerea la radiații, care poate crește riscul de afecțiuni tiroidiene.

Prevenirea bolilor organelor cauzate de afecțiunile tiroidiene este esențială pentru menținerea sănătății generale. Gestionarea adecvată a afecțiunii tiroidiene, adoptarea unui stil de viață sănătos și efectuarea unor controale regulate pot ajuta la reducerea riscului de complicații.