În societatea de consum principala preocupare a statelor și a gospodăriilor o reprezintă producția, care și-a văzut veniturile crescând de-a lungul anilor, permițându-i să consume din ce în ce mai mult. În primul rând, consumul a satisfăcut nevoile primare, cumpărând hrană, locuințe și așa mai departe. Dar pe măsură ce afacerile progresează, reușește să creeze infinitele nevoi și dorințe care au dat naștere termenului de societate de consum. În cele ce urmează, vă prezentăm care sunt adevăratele consecințe ale societății de consum!
În primul rând, societatea de consum crește frustrarea persoanelor care caută în permanență să își satisfacă noi dorințe, solicitând o creștere a veniturilor lor pentru a cumpăra un anumit obiect sau pentru a trăi o nouă experiență dorită: urmarea fiind supraconsumul. Cu toate acestea, chiar și atunci când reușesc, sunt adesea nemulțumiți și nesatisfăcuți. Pe scurt, consumul nu este un mod adecvat sau inteligent de a atinge fericirea.
Consumul excesiv, în special de hrană, are consecințe directe asupra omului, deoarece dezvoltă boli precum obezitatea sau diabetul, dar și boli dezvoltate din cauza anomaliile naturale, cum ar fi furia, ceea ce conduce în prezent la mii de decese la nivel mondial.
De asemenea, societatea de consum are consecințe sociale importante. Adesea, acest lucru promovează distribuirea eronată a bogăției, deoarece consumatorii au în general un statut socio-economic mai scăzut decât liderii companiilor care produc aceste produse sau obiecte ale consumerismului.
Una dintre consecințele societății globale de consum este supraconsumul, care reprezintă actul consumării dincolo de nevoile primare. Acesta „supraexploatează resursele naturale” și devine din ce în ce mai periculos pentru mediu și oameni care, trăind deasupra obiectelor lor, nu realizează efectele pe termen lung asupra planetei.
Consecințele asupra mediului ale activităților economice are efecte dezastruoase. Utilizarea îngrășămintelor chimice poluează pânza freatică, urbanizarea reduce pădurile și degradează solurile, consumul de pește și carne amenință ecosistemul global.
Epuizarea resurselor naturale este primul factor care indică faptul că consumul excesiv nu este durabil la scară globală. Dezvoltarea țărilor duce la distrugerea terenurilor agricole, iar utilizarea resurselor pentru construirea infrastructurii este reflectată, de exemplu, în defrișări.
Pe lângă consecințele enumerate mai sus, se poate spune că societatea de consum este nedreaptă, nu susține și dezumanizează. Este nedreaptă și nu este solidară cu majoritatea umanității, care nu are acces la hrană, locuințe și așa mai departe, precum și pentru generațiilor viitoare, care se vor regăsi într-o natură epuizată și poluată. Acestea vor fi efectele dorințelor consumiste ale generațiilor anterioare.
În plus, o societate a cărei valoare principală este consumul duce la o concurență între indivizi, care doresc tot ce este mai bun, coeziunea socială este redusă, iar paradoxul abundenței dovedește un efect al plictiselii atunci când un obiect devine ușor de obținut.
