În vara anului 1974, un domn „No name (Anonim)” a chemat șefii celor mai mari bănci centrale la Basel.
În cadrul reuniunii, sa luat o decizie privind funcționarea sistemului financiar global după lichidarea parității aurului. Cu toate acestea, sistemele monetare construite pe acest etalon au funcționat cu bune rezultate atât în perioada interbelică, cât și după cel de-al doilea război mondial, până în anii 1973 – 1974.
După anul 1974, modificările aduse compoziției băncilor centrale au condus la situația actuală, și anume:
- cinci bănci centrale au obținut acces limitat (numai de dl No Name) la imprimante (emiterea de hârtie și bani electronici). Acestea sunt băncile centrale ale țărilor care fac parte „coșul valutar”
Ce este un cos valutar?
Reprezintă metoda de stabilire a cursului valutar al DST (Drepturi Speciale de Tragere). Din coșul de valute fac parte monedele privilegiate, printre care: moneda euro (EUR), dolarul American (USD), lira sterlina (GBP), yuanul chinezesc (CNI) și yenul japonez (JPY).
Țări precum România, care doresc să se bucure de beneficiile schimbului valutar, și anume să participe la piața mondială, trebuie să decidă asupra convertibilității.
Asta înseamnă că băncile centrale, cum ar fi BNR, trebuie să dispună de rezerve valutare.
Convertibilitatea presupune că problema (tipărirea) monedelor naționale poate avea loc doar sub controlul proprietarilor de imprimante și în cantitatea oferită de organismele de reglementare internaționale. Fondul Monetar Internațional este finanțat de contribuțiile „imprimantelor”.
Prin urmare, orice monedă care nu face parte din coșul de valute reprezintă un tip de jetoane emise în schimbul rezervelor valutare acumulate.
Conversia monedelor naționale se bazează pe obligația unilaterală potrivit căreia fiecare monedă poate fi schimbată în orice moment într-o monedă care face parte doar din coșul de valute.
În această situație, piețele financiare internaționale pot modela în mod eficient nu numai cursurile de schimb ale monedelor naționale, ci de asemenea, poate influența mărimea rezervelor valutare ale celorlalte state.
În plus, față de cele cinci valute incluse în coș, doare moneda elvețiană și-a păstrat suveranitatea. Toate celelalte monede naționale care sunt schimbabile, nu pot fi monede suverane în acest sistem financiar.
În anul 2008, imprimantele au funcționat la capacitate maximă, punând în aplicare așa-numită slăbire a suveranității monetare.
Astfel, au apărut noi bani pe piețele financiare internaționale.
FED (Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii) și-a majorat de cinci ori rezerva de bani și a cumpărat active de aproximativ 3 trilioane de dolari de la băncile comerciale.
BCE (Banca Centrală Europeană), de asemenea, și-a mărit rezervele de două ori și jumătate.
Toți acești bani au intrat pe piețele financiare. După cum știm, transferul de bani de pe piețele financiare către piețele economiei reale se realizează aproape instantaneu.
Stabilitatea financiară a celor șase țări este foarte fragilă din cauza atacurilor speculative, a conversiei rapide, care pot provoca o epuizare drastică a rezervelor valutare.
Care este situația României?
În prezent, Leul românesc (RON) nu este suveran monetar.
Pentru a recâștiga suveranitatea monetară a Leului, va trebui schimbat tot sistemul financiar actual, ceea ce este aproape imposibil să se întâmple acest lucru, în viitorul apropiat.
Cum se poate apăra de bănci România?
România se poate apăra de bănci, astfel:
– Prima soluție ar fi ca România să emită o monedă pe baza resurselor de argint.
– A doua opțiune ar fi nerespectarea normelor existente. Aceasta înseamnă emiterea unei cantități de RON care să răspundă nevoilor economiei României. Această opțiune ar putea încuraja alte state să procedeze la fel, ceea ce va forța aducerea modificărilor în funcționarea sistemului financiar global. În situația descrisă, reacția piețelor financiare ar fi în primul rând o scădere bruscă a cursului de schimb al Leului.
– A treia opțiune ar fi de a introduce bani în paralel cu sistemul bancar global.