De la o zi la alta observăm cum numerarul începe să dispară. Dintr-un motiv sau altul, băncile și guvernele limitează utilizarea banilor de hârtie. Guvernele susțin că ar fi o modalitate eficientă de combatere a fraudei (ar controla toate tranzacțiile), în timp ce băncile ar avea acces la toți banii care care circulă. Prin urmare, instituțiile financiare impun în mod subtil moneda virtuală electronică, care include: plăți prin carduri de credit, plăți cu telefonul, transferuri bancare, cecuri, totul, toate cu excepția numerarului.
Un element important care ar putea avansa sfârșitul banilor de hârtie sunt politicile monetare ultra-stimulative puse în aplicare de către băncile centrale, cum ar fi BCE, FED, FMI etc, instituții financiare care au declarat „război“ banilor lichizi. Așa se face că monedele şi bancnotele au ajuns să mai reprezinte doar 10% din totalul numerarului aflat în circulaţie în SUA şi în zona euro.
Moneda electronică funcționează astăzi în mai multe economii ale lumii. State precum Israelul sau Suedia au renunțat în mare parte la tranzacțiile făcute cu ajutorul banilor de hârtie, în timp ce țări precum Danemarca sunt pe cale să facă același lucru. SUA va renunța și ea la banii de hârtie, dar într-un ritm mult mai lent (aproximativ 10 ani).
Care sunt motivele pentru care vor să impună banii electronici?
În primul rând, băncile plătesc pentru banii tipăriți, iar ele își doresc o schimbare în acest sens. De exemplu, Banca Centrală Europeană (BCE) plătește anual 50 de miliarde de euro pentru gestionarea (imprimarea, transportul, distribuția) banilor lichizi. În Uniunea Europeană, există în circulație peste 22 de miliarde și 954 milioane de bancnote, în valoare de peste 1200 de miliarde de euro (cantitatea de bancnote aflate în circulație în luna aprilie 2019 – sursa BCE). De asemenea, numerarul aflat în circulație, în afara sistemului bancar românesc este 63,51 miliarde lei.
Prin urmare, dacă banii de hârtie ar fi complet eliminați băncile ar scăpa, de asemenea, de plata generării bancnotelor (adică costul necesar pentru a le produce, aproximativ 0,30 euro/bancnota tipărită), ocupându-se doar de înscriere a unor sume în debitul unor conturi la valoarea nominală.
Clarificare: băncile emit bancnote; statul poate emite monede doar prin așa-numita Monetărie de Stat.
Al doilea motiv pentru care vor să impună banii electronici este de a controla mai bine viața consumatorilor, în care este inclus un instrument de control al masei (înregistrarea tuturor tranzacțiilor, care la rândul său facilitează înțelegerea gusturilor consumatorilor, mișcările din teritoriu, alegerile acestora). Fără îndoială, această mișcare ar reprezenta un mare avantaj pentru companiile care fac studii de marketing. Ele ar putea recomanda consumatorilor sfaturi perfect adaptate nevoilor lor pe baza datelor rezultate în urma tranzacțiilor.
Aceste motive vor conduce la eliminarea totală a numerarului și vom plăti pentru bunurile cumpărate doar prin intermediul unor dispozitive electronice (telefoane și carduri), cum de altfel se și întâmplă deja.
Odată cu sfârșitul lichidității, vom intra într-o nouă eră în care încrederea și credința ar fi chiar mai importante decât astăzi. Prin eliminarea banilor de hârtie și forțarea oamenilor să utilizeze moneda electronică, băncile centrale ar avea libertatea totală de a reduce și crește ratele dobânzii, fără ca populația să poată reacționa prin retragerea de numerar din ATM-uri. Ar fi ca și cum am trăi într-un sistem în care toți banii ar fi în mâinile băncilor și nu am mai putea folosi din nou bancnotele și monedele.