Sărbătoarea Crăciunului, una din cele mai importante sărbători ale creștinilor are pe lângă semnificația dată de mase și un înțeles ascuns la care doar câțiva inițiați în ocult au acces.
Nașterea lui Hristos din Fecioară a fost copiată de către fondatorii acestei religii din miturile egiptene. Isis fecioara (o importantă divinitate egipteană) dă naștere lui Horus cu ajutorul unui penis confecționat din aur. Nașterea lui Hristos ce are loc pe 25 decembrie se suprapune cu sărbătoarea zeului solar Sol Invictus (o zeitate latină).

În înțeles ocultic copilul Isus Hristos este o zeitate solară deoarece nașterea lui în mijlocul iernii simbolizează victoria Zeului Soare asupra puterilor întunericului și ale iernii. În legenda lui Hristos aceste puteri întunecate sunt simbolizate de regele Irod și acoliții lui. Nu este de mirare, că fiind un zeu solar, Isus a fost numit “Lumina Lumii”.

În anumite picturi ce descriu scena nașterii lui Isus apare și capra ce simbolizează zodia Capricornului (cea sub semnul căreia se naște pruncul Isus). Ca o paranteză, și legenda eroului Samson se referă la Zeul Soare. Pletele mari ale acestuia simbolizează puterea razelor solare. Când Soarele intră în Casa Fecioarei (Dalila) eroul Samson (Soarele) își pierde puterea.

Cei trei Magi veniți să aducă daruri pruncului simbolizează în viziunea anumitor astronomi arabi sau perși cele trei stele care formează centura în formă de sabie a lui Orion. Ele erau numite de acești astronomi Magi care veniseră să-i aducă omagii Zeului Soare.

Moartea și învierea lui Isus Hristos simbolizează din nou victoria Zeului Soare asupra iernii. După lungile luni de iarnă Soarele (Isus) învie și apare pentru a-și revărsa căldura sa asupra oamenilor.

Hristos este și un zeu al Erei Peștilor. Simbolul peștilor apare de foarte multe ori în Noul Testament (Isus ce hranește oamenii cu pâine și pește, mulți dintre apostolii lui Isus sunt pescari).
Isus Hristos, ca erou al Noului Testament are multe lucruri în comun și cu alți zei precum Apollo (zeu al luminii), Mithra (zeu al luminii al cărui nume înseamnă Soarele nebiruit) sau Bachus (care este, asemenea lui Isus un zeu care se întoarce din morți).

Concluzia?

Soarele atât de important pentru viața oamenilor pe această planetă s-a aflat în centrul multor culte și religii. Povestirile alegorice din Biblie dau și mai mare valoare acestui astru cu condiția să fie interpretate corect. Pe de altă parte, Biblia este plină de înțelesuri și sensuri ascunse neofiților. Ea nu trebuie interpretată literal cum fac majoritatea ci din punct de vedere simbolic. Biblia nu este cuvântul lui Dumnezeu cum cred unii ci o colecție de legende și alegorii cu mare valoare simbolică preluate de la alte popoare.

Autor: Cimpoieru Ciprian

Comentari

comentari