Deseori prezentate ca diametral opuse, politica de dreapta și cea de stânga, reprezintă direcția generală a unei mișcări politice. Întregul spațiu politic la nivel mondial, dar și din România este reprezentat exclusiv de forțe politice de stânga, de diferite grade de radicalism. În mod specific, pe de o parte, acest spectru politic fals este reprezentat de liberalii de dreapta (care astăzi sunt numiți pur și simplu liberali), iar pe de altă parte radicalii de stânga (comuniști, socialiști, care din anumite motive sunt numiți democrați în România și în multe alte țări ale lumii), care mențin sistemul capitalist actual.

Cei drept, vechiul război politic nu mai este un război exclusiv pentru eliminarea adversarei (stânga comunistă vs. dreapta capitalistă), ci o competiție politică pentru a impune proiecte alternative în cadrul aceluiași sistem capitalist, care are la bază maximizarea profitului.

Indiferent de orientările politice și ideologice, nici legea nu este “revoluționară”, cum nici noua dreaptă nu este “contrarevoluționară”: ambele orientări politice sunt expresia aceluiași sistem capitalist diferențiat doar prin discursul celor două tabere politice. Spectrul de „stânga“, nu se mai face referire la războiul rece care avea loc între cele două sisteme, și anume: sistemul capitalist și sistemul comunist, iar termenul „reformă“, este utilizat și controlat de sistemul politic de „dreapta“.

În contextul internațional, după încetarea“războiul rece” nu a avut loc o repoziționare între cele două sisteme adverse (capitalist și comunist), ci între puterile capitaliste care contestau hegemonia puterii mondiale.
Vechiul război rece al URSS cu SUA (și blocul aliat al națiunilor capitaliste) s-a desfășurat în principal prin împărțirea zonelor de influență militară și politică: sistemul comunist vs. sistemul capitalist occidental. A fost un “război între sisteme”, economic, politic și militar, diferențiat prin contradicții, care au împărțit planeta în zone de influență. Ca urmare, lumea de pe cele cinci continente s-a confruntat prin cele „două sisteme“, care au inclus următoarele:

-„revoluția socialistă“, prin intermediul puterii armate, sau a puterii politice (exportate de către URSS),
-„piața liberă civilizație capitalistă“ (exportată de SUA și de aliații săi).

Ordinea mondială „bipolară“ s-a sfârșit odată cu căderea sistemului socialist al URSS, fiind înlocuit de sistemul capitalist, caracterizat printr-o nouă ordine mondială „unipolară“, cu puterea Statelor Unite ale Americi, ca unică putere hegemonică. Teatrul de confruntare a supraviețuit, însă a fost schimbat conținutul doctrinar și obiectivul strategic. Așa se face că „noua stânga“ și „noua dreaptă“ nu mai luptă militar din poli diferențiați („sistem“ și „anti“), ci contestată ideologia politică printr-un război în cadrul aceluiași sistem. În noul cadru de conflict, “stânga” și “dreapta” nu mai sunt dușmani exclusivi (revoluție vs. contrarevoluție), ci rivali politico-ideologici, care coexistă și concurează pentru controlul statului capitalist.

Din punct de vedere doctrinar și strategic, „noua stângă“ (în expresia sa guvernamentală) nu mai luptă împotriva „dreptei“ pentru a înlocui statul capitalist. Cu alte cuvinte, competiția cu conducerea politică de „dreapta“ se realizează, fără a distruge „ordinea economică“ (sistem economic productiv controlat de capital privat), „ordinea politică“ (capitalistă controlată de stat și de grupuri care dețin marile corporații capitaliste), și “ordinea socială” (valori bazate pe individualism și societatea de consum).

Prin războiul politic-electoral, „stânga“, precum și „drepta” apără aceleași valori consacrate ale sistemului capitalist: “ordinea democratică“statul de drept„ și “pacea socială”, ca mijloace de conservare de stilului de trai actual, bazat pe societatea de stat și capitalistă a proprietății private.

Astăzi sistemul capitalist (cu excepția câtorva țări în care se mai aplică ocupația militară) controlează lumea prin “sistemul democratic” (controlul politic), cu societatea de consum (ideologia și valorile consumatorilor impuse prin cele mai înalte credințe și standarde sociale), precum și prin mass-media (noul sistem de represiune socială, fără a utiliza arme). Noile strategii de control includ concepte precum „soft power“, care nu au ca scop suprimarea sau controlul fizic al dușmanilor lor, ci folosește tehnici psihologice concepute pentru a controla creierul prin manipulări cum ar fi „pacifismul“ și „democrația“ ca factori integrați în sistem.

Situația politică din România este destul de neclară și neașezată. Avem un partid mare de stânga (PSD), un partid mare de dreapta (PNL), și o serie de partide mai mici de dreapta (ALDE, PMP, UDMR, PLUS) şi o chestie (încă) nedefinită din punct de vedere doctrinar şi ideologic (USR). PSD-ul care e de stânga (urmaşul direct al PCR şi a structurii teritoriale a acestuia), este totodată şi partidul cel mai conservator, cel mai mândru partid român, ultra-ortodox. Cu toate acesta, el nu duce o politică constantă de stânga. (de ex: primii care au cerut o taxare mai aprigă a multinaţionalelor au fost cei de la PNL, apoi cei de la PSD au propus acelaşi lucru) PNL-ul, de asemenea, nu e nici el numai de dreapta. La ultimele alegeri prezidenţiale au votat un candidat al PNL-ului (de dreapta), reprezentant al unei minorităţi etnice (deci pe principiu de stânga), iar exemplele în acest sens pot continua.

 

Facebook Comments
Războiul fals al politicii de “DREAPTA” împotriva celei de “STÂNGA”
5 (100%) 3 vote[s]