“România și Rumânia”: De unde vine cu adevărat numele de România?

oct. 16, 2019
3 Mins Read
335 Views
rumânia

Istoricii ne explică că numele România, provine din limba latină şi că apare în textele latine încă de la sfârşitul antichităţii şi din perioada Evului Mediu.
După cum se știe, numele de România (în forma specifică, cu vocalele „o” şi „â”) s-a folosit pentru prima oară în mod oficial, în documente de stat, prin anii 1862-1866, pentru teritoriul rezultat din unirea Ţării Româneşti (Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea) şi Moldovei (partea central-apuseană – cu zona de la nordul gurilor Dunării – fără Bucovina şi fără cea mai mare parte din Basarabia. Cu toate aceste, puțini știu ce înseamnă sau de unde provine numele de România. În cele ce urmează îi vom lămuri!

Deci, de unde vine numele de România?

Pentru a afla acest lucru, trebuie să vedem ce reprezintă o țară. Conform dicționarului explicativ al limbii române, o țară este un teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat, reprezentând totalitatea cetățenilor.

Corelația dintre locuitorii și numele țari respective o reprezintă caracteristicile și poreclelor atribuite unei comunităţi etnice, dublate fiind de opinii, ideologii sau credinţe comune despre locuitorii săi. Așa se face că numele unei țări este dat de caracteristicile sau de poreclele asupra locuitorilor săi. Argumentul se bazează pe faptul că acolo unde nu a existat o relaţie directă cu o etnie sau naționalitate, nu s-au înregistrat porecle. Este cazul chestiunilor de nume, cum ar fi cel de ceh, polonez, francez, italian, ungur ș.a.m.d.

Spre exemplu: Etimologia numelui Franței derivă de la un etnonim: francus, care are legătură cu francii: în limba proto-francică exista termenul wrakjo (de la care provine termenul francez garçon – băiat) care avea sensul de soldat mic fiind diminutivul termenului wraker ce înseamnă soldat. Deşi în situaţia de faţă avem de-a face cu porecle generice adresate comunităţi etnice, ele reflectă aceeaşi tendinţă a subiectului de a satiriza, ironiza şi a lua în derâdere o serie de aspecte care privesc integritatea fizică şi morală, starea socială, viciile şi nu în ultimul rând credinţa/religia celor denumiți.

În ceea ce privește numele de România, acesta este legat de fapt de numele sau porecla locuitorilor săi, adică de cei care o populau, în fapt de „rumâni“ (termen transformat ulterior în „români“).

Având în vedere că prima atribuire adresată comunităţi etnice românești a fost cea de “rumân”, la acea vreme ar fi putut numită foarte ușor Rumânia prin prisma cetățenilor săi, care erau numiți rumâni.

Rumânia a fost o treaptă socială în Ţara Românească din care făceau parte ţăranii dependenţi faţă de domnie şi faţă de un stăpân feudal, fie că era laic sau ecleziastic. Această treaptă socială corespundea iobăgiei [2] din Transilvania şi veciniciei din Moldova.

Dar ce înseamnă de fapt Rumân, Rumânia și de ce corespundea iobăgiei?

Termenul de rumân [3] are sensul de ţăran dependent sau iobag, care era dependent de stăpânul feudal și obligat să-i facă acestuia prestații în muncă, în natură sau în bani. Acest termen apare pentru prima dată într-un document din 4 iulie 1572. Faptul că în secolul al XVII-lea, acest termen este tot mai des utilizat dovedeşte generalizarea acestei categorii sociale. Rumânul nu avea nici pământ nici obligaţii.

În 1595, Mihai Viteazul [4] desfiinţează „dreptul de strămutare” al rumânilor, astfel că aceşti erau obligaţi să rămână pe moşia pe care erau. Ei puteau scăpa de starea de dependenţă prin fuga de pe moşie, prin eliberare, prin răscumpărare sau prin iertarea căpătată de la stăpân, fără despăgubire. Îndatoririle rumânilor constau în renta feudală. Aceasta putea fi de trei tipuri: dijma, datul şi claca.

În ciuda faptului că numele de rumân s-a transformat în român, forma arhaică și populară pentru român este de fapt rumân, neexistând nici o diferență între cei doi termeni. Prin urmare, numele pe care îl poartă astăzi România este același lucru cu Rumânia.

O realitate tristă, dar adevărată!

Bibliografie

  1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cohort%C4%83
  2. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iob%C4%83gia
  3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A2n
  4. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihai_Viteazul

 

Exit mobile version