Dobânda de referință crescută de către Banca noastră națională (asta dacă e a noastră) a îngreunat accesul la credite al cetățenilor români.
Piața imobiliară se află într-un impas. Se va prăbuși ea oare?
Este dificil de spus, dar cu siguranță economia și creșterea economică vor încetini semnificativ sectorul imobiliar fiind legat la rândul său cu celelalte sectoare economice. Dacă unul dintre ele suferă va suferi și restul. Scuza vânturată de trilateralistul Mugur Isărescu este că mărirea dobânzii de referință e făcută cu scopul de a stopa inflația datorată “pompării” de bani ieftini în economie de către bănci. Dar ce uită să spună lacheul răposatului David Rockefeller este faptul că acești bani pompați în economie sunt în mare parte bani “fiat” (facă-se), simple hârtii fără valoare și fără acoperire oferite de bănci populației. Sau mai rău simple cifre tipărite pe ecranul unui calculator de către casierul băncii care spune viitorului debitor că astfel i-a transferat bani în cont. Acești bani nu au acoperire în valoarea depozitului deținut de respectiva bancă. Dacă zvonurile legate de faptul că băncile au dreptul să dea împrumuturi în valoare de până la 10 ori valoarea depozitelor pe care le dețin atunci e grav. Dar situația este chiar mai gravă deoarece, așa cum afirmă un articol din The Guardian, băncile au dreptul să împrumute sume nelimitate de bani. Mai bine spus creează bani din nimic pe care îi împrumută populației cerând apoi dobândă pe ei. Isus Hristos cu pâinicile și peștișorii lui este un simplu amator pe lângă “vrăjitorii” banilor de astăzi. De aceea crește inflația iar Isărescu ar trebui s-o știe: băncile produc “bani din aer” fără nici o limită pe care îi introduc apoi în circuitul comercial făcând ca cererea să crească. Crescând cererea cresc și prețurile dar totul este făcut pe credit, pe îndatorare deci e o falsă prosperitate. În cazul în care amărâtul de rând se află în impas și nu mai poate să își plătească datoria către bănci (datorie formată din bani creați din nimic) banca îi ia casa, mașina, terenul, afacerea sau apartamentul, care sunt valori tangibile, asta spre deosebire de banii “fiat.” Dar asta nu se învață la școală, nu? Mare păcat. Ca să fim corecți cu Isărescu inflația din România a crescut și din cauza măririi artificiale a salariilor de către guvernele “păstorite” de Dragnea. Lăcomia comercianților poate să fie și ea un factor al creșterii prețurilor, asta ca o paranteză.
Ca să revenim la subiect, trebuie spus că tot limbajul economic este plin de termeni pretențioși care pot pune probleme și celui mai silitor student dar procesul economic este cu mult mai simplu și mai ușor de înțeles. Însă, acest lucru (folosirea termenilor specializați și greu de înțeles) este făcut dinadins de către bancheri astfel încât doar ei să rămână singurii deținători ai secretelor economice. Și ce secrete sunt!!!
Într-o economie construită pe baze sănătoase, fără bani “fiat”, băncile ar împrumuta o cantitate de bani egală cu valoarea depozitelor lor la o dobândă aproape inexistentă, fără comisioane sau alte vrăjitorii bancare. Dar cum nu trăim într-o economie sănătoasă, totul se va sfârși cu o Mare Criză Economică. Într-o economie sănătoasă fără bani “fiat”, inflația ar fi mult redusă, iar crizele economice ar fi foarte rare. Ca o paranteză acesta a fost și motivul oficial din spatele constituirii Federal Reserve: prevenirea crizelor economice. Din păcate Federal Reserve și-a ratat total misiunea, asta în cazul în care chiar ea nu se dovedește a fi cauza acestor crize.
Crizele economice sunt însă o bună modalitate pentru cei mai bogați din vârful “lanțului trofic” de a înmagazina și mai mult avere sărăcind în același timp masele. Dar sunt în același timp un prilej de a așeza Sistemul economic pe baze sănătoase. Asta dacă nu repetăm greșelile trecutului, lucru pe care însă îl facem de fiecare dată.
Trucul de a crea bani din nimic, a-i împrumuta și a cere apoi o dobândă pe ei este sursa puterii bancherilor internaționali. Trucul este descris în monumentala lucrare “Tragedy and Hope” a profesorului Caroll Quigley. Quigley a fost profesorul lui Bill Clinton la Universitatea Georgetown deci e o sursă de încredere. Aurarii medievali sunt sursa inspirației pentru bancherii internaționali de azi în domeniul creației banilor fiat.
Cum să renunțe cămătarii moderni la o sursă de profit sigură și atât de lucrativă?
Tot profesorul Quigley dă și numele dinastiilor de bancheri care controlează băncile internaționale de investiții și implicit economia mondială. Curios mare parte a acestor familii, erau la momentul respectiv (anii 1930) evreiești. Era Quigley un nebun care credea în teorii ale conspirației antisemite? Nu, Quigley era un om care îi admira pe acești oameni lucrând în același timp pentru ei deci nu avea motive să îi trădeze.
O eventuală prăbușire a economiei mondiale presupune și resetarea acesteia pe noi fundamente, o Bancă Mondială care să controleze toate economiile țărilor lumii este pe buzele mai multor economiști de marcă. Dar și
Rezerva Federală Americană a promis că va preveni crizele și a dat greș, așa că de ce o Bancă Mondială ar reuși acest lucru?
Dacă Banca Mondială este încă subiect de speculații, ascensiunea Chinei care va dicta restului lumii regulile economice, politice și sociale este sigură. Nu știm încă dacă și cât a întârziat alegerea președintelui Trump acest proces, dar o lume dominată de o dictatură precum cea de la Beijing cu siguranță nu va face planeta noastră un loc mai bun.
Nu trebuie însă să ne amăgim: China prezentă este și ea sub controlul bancherilor internaționali și al megacorporațiilor. Privind la China modernă, privim la lumea noastră așa cum va fi peste câte câteva zeci de ani. Asta în cazul în care visul celor care doresc un guvern mondial cu puteri discreționare se va îndeplini.
Notă: Cei care vor critica acest articol vor spune că cei de la The Guardian vorbesc despre băncile din țara lor. Dar bancherii romîni ar trebui să fie (ca să ne exprimăm în limbaj de borfaș) proști ca să nu aplice trucul băncilor din Marea Britanie, mai bine spus să împrumute bani care nu există populației pentru a cere apoi o dobândă în schimbul lor. Iar cei care controlează rata dobânzii controlează ciclurile prosperitate-austeritate ale economiei fiecărei țări. În țara noastră BNR controlează dobânda de referință deci poate dicta când să fie austeritate și prosperitate. Trilateralistul Mugur Isărescu nu a fost păstrat degeaba timp de 28 de ani la conducerea BNR deoarece și-a servit bine șefii.
