Rețelele sociale: între fake-news și dictatură

“Prima victimă a unui război este adevărul”

Odată cu avântul luat de către platforme și rețele sociale precum YouTube sau Facebook a apărut o nouă categorie de jurnaliști: cea a cetățenilor jurnaliști. Mulți dintre ei, indivizi bine intenționați de altfel, nu dau însă dovadă de pregătirea necesară profesiei de jurnalist făcând mai mult rău decât bine. Astfel, organizații media independente precum InfoWars sau WeAreChange cad de multe ori drept victime pentru cei care dezinformează sau propagă informații ce servesc unor interese obscure. Ca trist rezultat avem inflația de fake-news și propagandă rusească cu care ne confruntăm zi de zi în timp ce navigăm pe Facebook, privim un documentar pe Youtube sau căutăm ceva ce ne dorim foarte mult pe Google. Multe dintre organizațiile de presă ce nu fac parte din mass-media tradițională și care constituie o așa-zisă medie independentă au astăzi o audiență semnificativ mai mare decât posturi sau emisiuni TV consacrate. Aceasta se datorează și faptului că cele din urmă sunt asociate cu establishment-ul sau cu autorități de multe ori corupte sau incompetente în timp ce media independentă formată din cetățeni-jurnaliști atacă și încearcă să demaște cu mai mult sau mai puțin succes Sistemul. Un Sistem care însă contraatacă, multe din organizațiile de presă independente fiind supuse unei cenzuri mai mult sau mai puțin agresive, ajungându-se chiar până la delistarea lor de pe platforme precum Facebook sau YouTube. Dreptul la liberă exprimare, fundamental pentru o societate care se pretinde democrată, este pus în pericol dar și utilizarea lui în exces (așa cum o fac multe din organizațiile de presă independente) pune la rândul ei în pericol societatea. Dacă ne întrebăm care sunt limitele clare ale dreptului la liberă exprimare, adevărul este că nu vom găsi vreodată un răspuns care să mulțumească pe toată lumea. Vom rămâne însă cu prigoana dusă de giganții Internetului împotriva mediei independente și cu un drept la liberă exprimare ciuntit până la dispariție în numele corectitudinii politice.

Migranții, un NATO imperialist sau Uniunea Europeană sunt dușmanii luați în vizor de către o medie independentă ce nu se dorește a fi deloc un apologet al corectitudinii politice. Au dreptate însă cetățenii jurnaliști să fie supărați pe Stat, pe corporații, pe NATO, pe Uniunea Europeană sau pe migranți? Au ei oare dreptul să fie revoltați pe Sistem?

Dacă acceptăm propaganda occidentală care, ca să o spunem pe șleau, există și este cel puțin la fel de agresivă precum cea rusească, cetățenii jurnaliști și publicul lor nu au acest drept. Ce motive am avea să fim supărați pe un Occident unde clasa mijlocie a fost decimată, iar bogații au devenit și mai bogați, migranții din Țările Lumii a Treia au adus sărăcia și mizeria din meleagurile natale în patria adoptivă, în timp ce corectitudinea politică atacă și șubrezește temelia drepturilor și libertăților fundamentale. Nu, nu avem nici măcar un motiv să fim supărați. Așa că fiți calmi și continuați petrecerea.

Propaganda rusească a influențat, e adevărat, într-o mai mică sau mai mare măsură alegerile din SUA în favoarea lui Donald Trump. Dar ce se uită este faptul că același Donald Trump a fost atacat la fel de nemilos de către propaganda neo-marxistă din State care a susținut-o pe Hillary Clinton.

Fake-news au fost cu noi de la începuturile istoriei civilizației noastre și vor mai fi cu noi mult timp de-acum încolo.Vrem să scăpăm de ele cu totul? Dacă răspunsul este DA, atunci alegem să ne îndreptăm spre dictatură și dispariția totală a dreptului la liberă exprimare atunci când vine vorba de simplul cetățean. Cine va fi atunci singur deținător al adevărului, al dreptului la liberă exprimare și unic colpoltor de fake-news? Ați ghicit! Este Statul! Combaterea fake-news, o necesitate, poate fi pretextul perfect pe care dictaturile îl vor folosi cu siguranță pentru a cenzura orice părere care contravine liniei oficiale. Așa că, trebuie să fim atenți la ce ne dorim, deoarece cele mai negre coșmaruri pot prinde rapid viață.

Monopolul pe care rețelele sociale și marile platforme digitale precum Google sau YouTube le au asupra informațiilor pot să le transforme pe acestea, în cazul în care intră sub controlul unor forțe răuvoitoare, într-un veritabil Minister al Adevărului. Iar aici vorbim despre fascism sau contopirea Statului cu corporațiile, o situație tristă cu care societatea modernă se va confrunta inevitabil.

România a ales să „joace” la „hora” euro-atlantică, dar a ales ea bine și a ales să „joace” cum trebuie? Alternativa este Federația Rusă și guvernele autoritariste care gravitează în jurul ei. Ne aflăm într-o situație asemănătoare celei din urmă cu 80 de ani: România între Hitler și Stalin este astăzi România între Putin și neo-marxiștii care au pus mâinile pe frâiele puterii în Occidentul la care noi încă mai tânjim. Din perspectivă pro-umană nu contează alegerea făcută, deoarece efectele vor fi aproape identice.

Autor: Cimpoieru Ciprian