Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să prevină sarcina prin diferite moduri și metode, însă nu toate au avut succes și, în unele cazuri au cauzat probleme de sănătate femeilor și bărbaților. Istoria contracepției își are rădăcinile din antichitate. Cea mai veche rețetă contraceptivă a fost descoperită într-un papirus egiptean antic care provine din anul 1850 î.Hr.
În acest scop egiptenii recomandau folosirea unor mijloace intravaginale, cum ar fi de bălegarul de crocodil cu miere. În general, medicina antică și medievală a testat un mare număr de metode de contracepție, precum: salcâm, frunze de salcie, mărar Queen Anne, semințe de morcov sălbatic, mentă, rinichi de măgar, ficat de pisică, mormoloci vii, rugina de fier, mercur fiert în ulei, praf de pușcă cu salivă de cămilă, etc. Toate metodele au fost acceptate de către femei din cauza frici de a rămâne însărcinate.
În secolul IV î.Hr., Hipocrate a descoperit o metodă de împiedicare a fertilizări ovulului, prin introducerea unui corp strain in interiorul uterului unor animale. Pe fondul acestei concepţii s-a dezvoltat ulterior dispozitivul intrauterin, sau DIU. Cu toate acestea, nu a fost singura descoperire; chinezii au realizat un fel de DIU din coji de citrice.
Cînd a apărut prezervativul?
Prezervativele masculine au apărut pentru prima dată în Grecia și Roma și erau fabricate din membrane de intestine sau din vezica animalelor. În 1844 a fost inventat prezervativul realizat din cauciuc, lavabil și reutilizabil. În cele din urmă, în 1950 a fost inventat prezervativul de unică folosință din latex pe care îl cunoaștem și astăzi.
Cine a inventat anticoncepționalele?
În anul 1959 a apărut pilula de control al nașterii. Această nouă formă de contracepție a fost o descoperire revoluționară, atât pentru viața sexuală a femeilor cît și a bărbaților.
Pe de altă parte, pe data de 15 octombrie 1951 chimistul Carl Djerassi (denumit “tatăl pilulei”), a creat o pilulă contraceptivă folosind diosgenina, o substanță chimică rezultată din Dioscorea mexicană (ignamă), dar nu a avut finanțare pentru a o produce și distribui. Medicamentul său se numea norethindrone și era un steroid contraceptiv care putea fi administrat pe cale orală.
În 1934, trei grupuri de cercetători care lucrau în mod independent au reușit să izoleze progesteronul. În următorii trei ani, experimente au confirmat faptul că injecțiile cu acest hormon fac ca animalele să nu mai intre în călduri.
În 1939, Americanul chimist Russell Earl Marker a descoperit cum se poate sintetiza progesteron în cantități mari. În anul următor a testat pentru prima dată, însă doar pentru tratarea crampelor menstruale și pentru prevenirea avortului spontan, nu și pentru contracepție. Cercetările nu s-au oprit aici!
Istoria pilulelelor contraceptive
Cercetările în domeniul contracepției au fost reluate în momentul când populația a început să crească în mod necontrolat. În 1950, doctorul Abraham Stone și directorul Centrului de Biologie Experimentala, Gregory Pincus s-au întâlnit la New York și au dezvoltat împreună conceptul unui contraceptiv bazat pe suprimarea ovulației hormonale.
Studiile pentru dezvoltarea a două pilule contraceptive (Enovid și Ovulen) au apărut în 1956. Dr. Pincus a început experimente în Brookline, Massachusetts, în Puerto Rico și Haiti, cu steroizi sub formă de pilule pe sute de femei. În 1957, Administrația Alimentelor și Medicamentelor a Statelor Unite ale Americii a autorizat comercializarea steroizilor pentru avort spontan și pentru anumite tulburări menstruale, iar în 1960, agenția federală a acordat licența pilulei contraceptive Enovid. Pilula a fost consideră 100% eficientă și foarte puține sarcini au fost raportate de către femei după administrarea acesteia.
