Istorici și nu numai spun că marea greșeală a mareșalului Antonescu și a României aflată sub conducerea sa a fost aceea că a trecut Nistrul în 1941, pornind astfel în “cruciada” contra Uniunii Sovietice și a “comunismului ateu”. Aceiași istorici afirmă că Antonescu a făcut acest lucru și pentru că ar fi fost ademenit de Adolf Hitler cu returnarea Transilvaniei în cazul în care l-ar fi ajutat în războiul contra URSS.Dar a fost cu adevărat o greșeală sau Antonescu știa ce face?

Conform istoricului rus Victor Suvorov, în ajunul Operațiunii Barbarossa, intențiile lui Stalin nu erau dintre cele mai pașnice. Dimpotrivă, dictatorul roșu se pregătea să invadeze Europa, masând la granițele URSS forțe impresionante care nu numai că ar fi distrus printr-un blitzkrieg devastator armatele germane, ci în același timp ele ar fi cucerit și o Franță dezarmată de naziști precum și o Spanie franchistă slăbită de războiul civil. Punctul terminus al acestei ofensive, ce ar fi fost menită să salveze pe termen lung din punct de vedere economic și politic URSS și comunismul ar fi fost Oceanul Atlantic. Dar a venit lovitura preventivă nazistă din 22 iunie 1941 ce a distrus mare parte a forțelor active ale Uniunii Sovietice masate la graniță spulberând astfel planul lui Stalin și condamnând URSS la moartea lentă ce a venit până la urmă în anul 1992. Probabil, în ajunul Operațiunii Barbarossa, Antonescu a fost avertizat de Hitler asupra intențiilor sovieticilor mai ales că România era una din țintele principale ale acestora fiind deasemenea și una din sursele de petrol ale Germaniei naziste. Antonescu a avut astfel de ales între a primi în plin lovitura stalinistă fără a avea vreo șansă să opună o rezistență semnificativă, sau să atace împreună cu Hitler într-o misiune sinucigașă Uniunea Sovietică sperând, chiar dacă șansele erau mici, să distrugă comunismul chiar în vatra sa.
URSS a pierdut la începutul războiului peste 5 milioane de soldați și o impresionantă tehnică de luptă luptând restul războiului cu rezerviștii, nemaiavând forța să își ducă planul de cucerire a întregii Europe până la capăt.Dacă luăm în calcul afirmațiile lui Suvorov, afirmații care sunt întărite de mai multe surse oficiale și neoficiale precum și de documente de arhivă din perioada sovietice ce au fost făcute publice, lovitura hitleristă contra URSS a prevenit comunizarea întregii Europe, Stalin trebuind să se mulțumească cu Europa de Est și o parte din Europa Centrală.Astfel Hitler și, în subsidiar, Ion Antonescu pot fi considerați salvatorii Europei Occidentale în fața stalinismului. Din nefericire asta nu le va șterge de pe mâini sângele numeroșilor nevinovați trimiși în lagărele de concentrare de pe întinsul Europei controlate de naziști. Fie că ar fi participat sau nu la Operațiunea Barbarossa, România tot ar fi sfârșit prin a fi ocupată de sovietici, asemenea Poloniei sau Cehoslovaciei, state ocupate de naziști și care nu au luptat în Operațiunea Barbarossa, dar care au fost “eliberate” apoi de Armata Roșie. Austria, un stat încorporat în Reichul German, participând activ alături de naziști la atacarea URSS cu oameni și resurse, a fost ocupată și ea de URSS spre sfârșitul războiului dar, la presiunea aliaților occidentali, sovieticii au dat înapoi.

Dacă Antonescu a făcut bine că a participat la Operațiunea Barbarossa? Răspunsul este un hotărât DA, toți istoricii fiind nevoiți astfel să își revizuiască pozițiile în legătură cu decizia liderului român din acea perioadă.
Desecretizarea documentelor, care ar face lumină în privință adevăratelor intenții staliniste înainte de Operațiunea Barbarossa, nu ar pune numai Federația Rusă, urmașă a URSS, într-o situație jenantă ci și pe aliații occidentali care s-au lăsat păcăliți de Stalin. Însă, din nefericire, sunt șanse minime ca aceste documente să fie făcute publice prea curând, dată fiind importanța lor. Astfel, aflarea adevărului cu privire la acele tragice evenimente va trebui să mai aștepte.

Autor: Cimpoieru Ciprian

Comentarii pe Facebook