Transpirația și mirosul corporal sunt frecvente atunci când este prea cald afară sau când faceți mișcare. De asemenea, sunt frecvente atunci când sunteți nervos, anxios sau stresat. Contrar a ceea ce ați crede, transpirația nu are miros. În realitate, cel eliberat de glandele apocrine ar avea un ușor miros caracteristic fiecărei persoane, dar mirosul neplăcut pe care îl asociați cu transpirația provine de la bacteriile care trăiesc pe pielea dvs. și care se hrănesc atât de mult cu rămășițele moarte ale acesteia, ca transpirația. Aceste rămășițe, indiferent dacă provoacă transpirație excesivă (hiperhidroză) sau transpirație scăzută sau deloc (anhidroză), vă pot cauza motive de îngrijorare. Modificările mirosului corporal pot indica, de asemenea, faptul că suferiți de o boală numită bromhidroza. Prin urmare, în cele ce urmează, vă invităm să acordați o atenție asupra cauzelor, simptomelor ale acestei baze de transpirație urât mirositoare, precum ș modalităților prin care puteți scăpa de această problemă jenantă.
Bromhidroza: definiție
„Bromhidroza”, „osmhidroza” sau mirosul neplăcut, este o afecțiune a glandelor apocrine în care există un miros excesiv al corpului care este de obicei neplăcut. Acest lucru poate modifica semnificativ calitatea vieții unei persoane, precum și cea a celor din jur.
După cum sa indicat, glandele secretoare umane sunt în principal împărțite în glande „ecrine” și „apocrine”. Glandele ecrine sunt distribuite pe întreaga suprafață a corpului și sunt responsabile de termoreglare prin producția de transpirație, care este de obicei inodoră. Cu toate acestea, glandele apocrine se găsesc numai în anumite zone, cum ar fi axile, zona genitală, piept și regiunile perioculare și preauriculare. Nu au funcție de termoreglare. Produc secreții grase și sunt inodore.
Bromhidroza apocrină este mai frecventă decât bromhidroza ecrină. Deoarece secrețiile apocrine sunt descompuse de bacterii la suprafața pielii, se generează amoniac și acizi grași cu un lanț scurt care produc un miros puternic, penetrant și foarte caracteristic. Unele studii au arătat că persoanele cu bromhidroză au glande apocrine care sunt mai mari și mai numeroase decât cele normale.
Bromhidroza: cauze
Bromhidroza se datorează în principal secreției glandelor apocrine, și poate apărea încă de la vârsta de 15 ani, vârsta la care glandele apocrine încep să funcționeze și nu încetează niciodată, deși la femei tinde să scadă după menopauză. Uneori poate indica faptul că poate apărea și bromhidroză ecrină. Când transpirația înmoaie cheratina pe piele, aceasta este descompusă de bacterii, producând un miros urât.
Potrivit medicilor, se crede că bromhidroza are o origine genetică, însă poate fi cauzată și de alte boli metabolice, de exemplu diabetul; boli tiroidiene, alterări ale glandei suprarenale, printre altele. Există și medicamente care îl produc ca niște antidepresive, care trebuie excluse în momentul în care pacientul ajunge la consultație.
Un alt factor care contribuie la intensificarea mirosului este cel al alimentelor, este important să stați departe de toxinele precum alcoolul și tutunul, precum și de condimentele, ceapa sau usturoiul.
Bromhidroza: simptome
Bromhidroza fost descrisă ca un miros, acru, rânced, umed sau amar, care apare predominant la axile, palme și tălpi, deși poate afecta și fața. Bromhidroza este mirosul rău al corpului identificat de persoana care suferă de boală și de cei din jur. După cum s-a menționat mai sus, afectează mai mult axilele, dar poate afecta, atât organele genitale cât și tălpile. Intensitatea mirosului depinde de percepția pe care o produce fiecare individ. De obicei nu se observă anomalii ale pielii.
Bromhidroza: tratament
Pentru tratamentul acestei afecțiuni, dermatologii susțin menținerea unei igiene personale adecvate și utilizarea săpunurilor antiseptice. De asemenea, depilarea părului axilar previne reținerea transpirației și creșterea bacteriană, așa că este recomandată. În același timp, identificarea și eliminarea alimentelor implicate în mirosul neplăcut, cum ar fi usturoiul, ceapa, alcoolul, curry, pot fi, de asemenea, utile.
În cazurile ușoare, deodorantele pot fi utilizate pentru a masca mirosul și pentru a reduce numărul bacteriilor. În plus, dermatologii recomandă un tratament cu toxină botulinică sau botox, pentru a opri producția de transpirație. De asemenea, antibioticele topice (clindamicină, eritromicină) sunt benefice prin reducerea creșterii bacteriene, dar ar trebui să le utilizați numai dacă nu a existat niciun răspuns la antiseptice, pentru a evita dezvoltarea rezistenței.
Cu toate acestea, uneori, remediile de mai sus nu sunt suficiente. Dacă există alte boli de piele asociate, este important să le tratați în mod adecvat. O opțiune este intervenția laser sau chirurgicală, deși, aceasta din urmă este utilizată numai atunci când restul tratamentelor nu au funcționat, deoarece lasă cicatrici și este oarecum agresivă.
În cazurile de bromhidroză ecrină, în care transpirația ecrină excesivă joacă un rol important, poate fi luat în considerare tratamentul cu iontoforeză (tratament care întrerupe producția de sudoare din zona tratată prin trecerea unui curent electric mic prin pielea scufundată în apa de la robinet).
Cum să reîncălzești clătitele?
Cum să lipești plasticul de lemn?
