Ce este rata filtrării glomerulare (proba Rehberg) și care sunt valorile sale normale?

Sănătatea rinichilor este fundamentală pentru bunăstarea generală a organismului. Aceste organe vitale, deși mici, joacă un rol colosal în filtrarea sângelui, eliminarea produșilor de metabolism toxici, reglarea tensiunii arteriale, echilibrului electrolitic și producția de hormoni esențiali. O funcție renală deficitară poate avea consecințe devastatoare asupra întregului organism, ducând la o multitudine de complicații, de la insuficiență renală cronică până la afectarea altor organe.

În acest context, evaluarea funcției renale devine o componentă crucială a medicinei preventive și curative. Unul dintre cei mai importanți parametri utilizați pentru a măsura eficiența filtrării renale este Rata de Filtrare Glomerulară (RFG). Aceasta nu este doar o simplă cifră, ci o fereastră către sănătatea microscopică a nefronilor – unitățile funcționale de bază ale rinichilor.

În acest articol, vom explora în profunzime ce reprezintă Rata de Filtrare Glomerulară, cum este aceasta calculată, importanța sa în diagnosticarea și monitorizarea bolilor renale, și vom dedica o atenție specială unei metode clasice, dar încă relevante, de evaluare a acesteia: proba Rehberg. Vom detalia pașii, interpretarea rezultatelor și vom oferi o perspectivă completă asupra valorilor normale și a discrepanțelor.

De Ce Sunt Rinichii Atât de Importanți? O Scurtă Recapitulare Anatomico-Fiziologică

Pentru a înțelege pe deplin importanța RFG, este esențial să ne reamintim, chiar și pe scurt, rolul multifuncțional al rinichilor.

• Filtrarea Sângelui și Eliminarea Deșeurilor: Inima funcției renale. Rinichii acționează ca niște filtre extrem de sofisticate, preluând sângele care circulă prin organism, eliminând metaboliții reziduali (cum ar fi ureea și creatinina), excesul de apă și alte substanțe nocive. Aceste deșeuri sunt apoi transformate în urină și eliminate din corp.
• Reglarea Echilibrului Hidro-Electrolitic: Rinichii mențin un echilibru fin al apei și al electroliților (sodiu, potasiu, calciu, fosfor etc.) în organism. Acest echilibru este vital pentru funcționarea optimă a celulelor, mușchilor și nervilor.
• Reglarea Tensiunii Arteriale: Rinichii secretă hormoni (renina) care joacă un rol central în sistemul de reglare a tensiunii arteriale. Deteriorarea funcției renale poate duce la hipertensiune arterială.
• Producția de Hormoni: Pe lângă renină, rinichii sunt responsabili pentru producția eritropoietinei (EPO), un hormon care stimulează măduva osoasă să producă globule roșii, și pentru activarea vitaminei D, esențială pentru sănătatea oaselor și metabolismul calciului.
• Menținerea Echilibrului Acido-Bazic: Rinichii ajută la neutralizarea acizilor produși de metabolism și la menținerea pH-ului sângelui în limite normale.

Dacă oricare dintre aceste funcții este compromisă, consecințele pot fi severe. Evaluarea RFG ne oferă o imagine asupra capacității rinichilor de a îndeplini sarcina lor primară: filtrarea sângelui.

Anatomia Mică, Dar Crucială: Glomerulii

Pentru a înțelege RFG, trebuie să ne concentrăm pe elementul central al procesului: glomerulul.

Fiecare rinichi conține aproximativ un milion de nefroni, unitățile microscopice de filtrare. Fiecare nefron este compus dintr-un corp renal (corpuscul Malpighi) și un tub renal. Corpul renal este alcătuit din:

1. Glomerulul: O rețea densă de capilare sanguine unde are loc filtrarea inițială a sângelui.
2. Capsula Bowman (capsula glomerulară): O structură în formă de cupă care înconjoară glomerulul și colectează lichidul filtrat din acesta.

Între capsula Bowman și tubul renal se găsește aparatul juxtaglomerular, responsabil pentru reglarea presiunii sanguine în glomeruli și pentru secreția de renină.

Procesul de filtrare începe atunci când sângele intră în glomerul prin arteriola aferentă și iese prin arteriola eferentă. Presiunea din interiorul capilarelor glomerulare împinge apa și solvenții mici (electroliți, glucoză, uree, creatinină etc.) din sânge în capsula Bowman. Celulele mari sanguine și proteinele sunt prea mari pentru a trece prin membrana de filtrare glomerulară și rămân în circulație. Lichidul colectat în capsula Bowman se numește filtrat glomerular.

Ce Este, De Fapt, Rata de Filtrare Glomerulară (RFG)?

Rata de Filtrare Glomerulară (RFG), cunoscută în literatura de specialitate și ca Glomerular Filtration Rate (GFR), reprezintă volumul de lichid filtrat de către toți glomerulii din ambii rinichi pe unitate de timp. Cu alte cuvinte, ne spune cât de eficient sunt rinichii în eliminarea deșeurilor din sânge printr-un proces de filtrare pasivă.

RFG este considerat cel mai bun indicator global al funcției renale. De ce? Pentru că reflectă capacitatea rinichilor de a elimina o gamă largă de metaboliți și toxine, nu doar pe unul specific. O scădere a RFG semnalează o diminuare a capacității de filtrare a nefronilor, ceea ce poate indica o boală renală incipientă sau progresivă.

Unitatea de măsură a RFG este, de obicei, mililitri pe minut (ml/min). Uneori, valoarea este standardizată la suprafața corporală (ml/min/1.73 m²), pentru a permite comparații mai ușoare între indivizi de diferite dimensiuni corporale.

Cum Se Evaluează RFG? Metode de Calcul și Măsurare

Determinarea exactă a RFG este complexă și necesită substanțe care sunt filtrate complet de către glomeruli, dar nici reabsorbite, nici secretate de către tubii renali. Cea mai precisă metodă este prin administrarea intravenoasă a unor substanțe marcate (indicatori de clearance), precum inulina sau iohexolul. Clearance-ul acestor substanțe este direct proporțional cu RFG.

Cu toate acestea, aceste metode sunt invazive, costisitoare și nu sunt fezabile în practica clinică de rutină. Prin urmare, RFG este, de cele mai multe ori, estimată pe baza unor parametri sanguini și urinari, prin intermediul unor ecuații specifice.

Cele mai comune metode de estimare a RFG includ:

1. Estimarea RFG pe baza Clearance-ului de Creatinină din Urina de 24 de Ore (Proba Rehberg): Aceasta este o metodă clasică, încă utilizată, care implică colectarea urinei pe parcursul a 24 de ore și măsurarea creatininei din urină, alături de nivelul seric al creatininei și o probă de sânge.
2. Estimarea RFG pe baza Serului de Creatinină și Formule de Estimare (ECGSA sau CKD-EPI): Acestea sunt cele mai frecvent utilizate metode în prezent datorită simplității și accesibilității lor.

Proba Rehberg – O Metodă Clasică pentru Evaluarea RFG

Proba Rehberg (numită și testul de clearance al creatininei) a fost dezvoltată în anii 1930 și rămâne o metodă valoroasă pentru evaluarea funcției glomerulare, în special atunci când este necesară o mai mare acuratețe decât cea oferită de formulele bazate doar pe creatinina serică.

Principiul Probei Rehberg:

Testul se bazează pe principiul calculului clearance-ului creatininei. Clearance-ul creatininei este definit ca volumul de plasmă sanguină din care creatinina este complet eliminată (filtrare) de către rinichi pe unitate de timp.

Creatinina este un produs de degradare al creatinei din mușchi. Este produsă într-un ritm relativ constant, filtrată liber de către glomeruli și secretată într-o mică măsură de către tubii renali. Deoarece secreția tubulară este minimă în condiții normale, clearance-ul creatininei este un indicator bun al RFG.

Cum se realizează Proba Rehberg (pași detaliați):

1. Colectarea Urinei pe 24 de Ore:

   • Pacientul este instruit să golească vezica urinară dimineața, la o anumită oră (de exemplu, ora 7:00). Această primă urină este aruncată.
   • Toată urina eliminată în următoarele 24 de ore (inclusiv urina de a doua zi dimineața, la aceeași oră – 7:00) este colectată într-un recipient special, mare, furnizat de laborator. Este crucial ca fiecare micțiune din acest interval să fie adăugată în recipient.
   • Recipientul trebuie păstrat la rece (în frigider) pe parcursul colectării pentru a preveni degradarea.
   • Deși creatinina este secretată ușor tubular, această secreție crește odată cu concentrația creatininei în tubi. Colectarea pe 24 de ore ajută la “diluarea” acestui efect și la obținerea unei medii mai reprezentative.

2. Recoltarea Probei de Sânge:

   • În timpul perioadei de colectare a urinei, sau imediat după finalizarea acesteia, se recoltează o probă de sânge venos (de obicei, probe de sânge pentru creatinină serică).

3. Analiza de Laborator:

   • În laborator, se determină concentrația creatininei din urina 24h (exprimată în mg/dL sau µmol/L).
   • Se determină concentrația creatininei serice (exprimată în mg/dL sau µmol/L).
   • Se măsoară volumul total de urină colectată pe 24 de ore (exprimat în mL).

Calculul Clearance-ului Creatininei (Formula Probei Rehberg):

Formula utilizată pentru calcul este:

CCr = (U_Cr * V) / (S_Cr * T)

Unde:

• CCr = Clearance-ul Creatininei (în mL/min)
• U_Cr = Concentrația creatininei în urină (în mg/dL sau µmol/L)
• V = Volumul total de urină colectat pe 24 de ore (în mL)
• S_Cr = Concentrația creatininei în ser (în mg/dL sau µmol/L)
• T = Timpul total de colectare în minute (24 ore = 24 * 60 = 1440 minute)

Exemplu de Calcul (cu unități în mg/dL):

Să presupunem că o persoană a colectat 1800 mL de urină pe 24 de ore.

• Creatinina urinară (U_Cr) = 100 mg/dL
• Creatinina serică (S_Cr) = 1.0 mg/dL
• Volum urină (V) = 1800 mL
• Timp (T) = 1440 minute

CCr = (100 mg/dL * 1800 mL) / (1.0 mg/dL * 1440 min) CCr = 180000 / 1440 CCr ≈ 125 mL/min

Această valoare ar reprezenta RFG estimată.

Standardizarea la Suprafața Corporală:

Pentru a normaliza rezultatele la suprafața corporală, se folosește formula:

RFG standardizată (mL/min/1.73 m²) = CCr * (1.73 / SA)

Unde:

• SA = Suprafața corporală a pacientului (în m²), calculată dintr-un nomogramă sau o formulă specifică bazată pe înălțime și greutate.

Avantajele Probei Rehberg:

• Acuratețe sporită: Este considerată mai precisă decât estimările bazate doar pe creatinina serică, deoarece ia în considerare cantitatea de creatinină eliminată activ.
• Mai puțin influențată de masă musculară: Deși creatinina serică poate varia considerabil în funcție de masa musculară, volumul de urină de 24 de ore ajută la o mediere mai bună.
• Utilitate în anumite situații: Este deosebit de utilă la pacienții cu masă musculară neobișnuită (bodybuilder, pacienți cu amputații, malnutriție severă) sau în cazurile în care este necesară o evaluare mai fină, cum ar fi înaintea unui transplant renal sau la pacienții cu tensiune arterială foarte fluctuantă.

Dezavantajele Probei Rehberg:

• Inconvenient pentru pacient: Colectarea urinei pe 24 de ore este obositoare, generează erori de colectare și poate reduce complianța pacientului.
• Potențiale erori: Erorile pot apărea din cauza colectării incomplete a urinei, a pierderii unei porțiuni din urină, a consumului excesiv de lichide sau a timpului de colectare.
• Influența aportului proteic: Un aport proteic masiv poate influența temporar valorile.
• Secreția tubulară de creatinină: Creatinina este și secretată de tubi, iar această secreție poate crește în disfuncții renale avansate, supraestimând RFG.
• Necesită analize de urină: Implică analize atât pentru urină, cât și pentru sânge.
• Creatinina nu este un indicator de elecție pentru pacienții cu dietă vegană strictă: Aceștia pot avea niveluri de creatinină serică mai scăzute, ceea ce poate duce la supraestimarea RFG.

Metode Moderne de Estimare a RFG (ECGSA și CKD-EPI)

În ciuda longevității sale, proba Rehberg a fost în mare parte înlocuită în practica de rutină de formulele de Estimare a TFR (eTFR), care folosesc doar creatinina serică, vârsta, sexul și, uneori, rasa (deși componenta rasială este din ce în ce mai controversată și eliminată din formulele moderne).

Cele mai cunoscute formule sunt:

• Formula Cockcroft-Gault (CG): Una dintre primele formule, încă utilizată în unele contexte, dar considerată mai puțin precisă decât cele mai noi. Ia în calcul creatinina serică, vârsta și sexul.
  • Pentru bărbați: CCr (mL/min) = [(140 – Vârsta) * Greutatea (kg)] / (72 * Creatinina Serică mg/dL)
  • Pentru femei: CCr (mL/min) = [(140 – Vârsta) * Greutatea (kg) * 0.85] / (72 * Creatinina Serică mg/dL)
• Formula MDRD (Modification of Diet in Renal Disease Study): A fost dezvoltată pe baza unui studiu amplu și oferă o estimare mai bună a RFG, în special la pacienții cu boală renală cronică. Folosește creatinina serică, vârsta, sexul și rasa.
• Formula CKD-EPI (Chronic Kidney Disease Epidemiology Collaboration): Aceasta este considerată cea mai precisă și recomandată formulă în prezent. A fost dezvoltată pentru a improviza acuratețea formulei MDRD, în special la persoanele cu RFG normal sau ușor scăzut. Formula CKD-EPI folosește, de asemenea, creatinina serică, vârsta, sexul și rasa (deși recomandările recente tind să elimine componenta rasială, sugerând utilizarea unei singure formule CKD-EPI universală).

Avantajele Formulelor de Estimare (ECGSA):

• Simplitate: Necesită doar o probă de sânge și informații demografice.
• Comoditate: Elimină necesitatea colectării urinei pe 24 de ore.
• Cost-eficiență: Este mai ieftin de efectuat.
• Rapiditate: Rezultatele sunt disponibile mai repede.

Dezavantajele Formulelor de Estimare (ECGSA):

• Precizie limitată: Pot avea erori semnificative la indivizi cu masă musculară neobișnuită, diete extreme, pacienți cu insuficiență hepatică, sau în cazuri de boală renală acută.
• Influența creatininei serice: Creatinina serică poate fi influențată de factori externi (medicamente precum trimetoprim, cimetidină, aspirina) sau de condiții fiziologice (aport proteic, hidratare).
• Subestimarea la pacienții cu rinichi “hiperfiltranți”: La începutul unor boli renale, rinichii pot filtra mai mult decât normal, iar formulele bazate pe creatinină pot rata această hiperfiltrare.

Când este Proba Rehberg încă relevantă?

În ciuda prevalenței eTFR, proba Rehberg (sau metode bazate pe clearance-ul creatininei din urina de 24h) rămâne relevantă în anumite situații:

• Când este necesară o măsurare mai exactă a RFG, de exemplu, în evaluarea pre-transplant renal, în studii clinice, sau când rezultatele eTFR sunt inconsistente cu starea clinică a pacientului.
• La pacienții cu discrepanțe semnificative între creatinina serică și starea clinică, sau la cei cu masă musculară atipică.
• În centre medicale unde formulele CKD-EPI nu sunt disponibile sau integrate în sistemul de analiză.

Valori Normale ale RFG și Interpretarea Lor Clinică

Ce înseamnă “normal” în contextul RFG?

Rata de Filtrare Glomerulară variază în funcție de vârstă. La tineri și adulți, valorile RFG sunt, în general, mai ridicate. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, este firesc ca RFG să scadă ușor, un proces natural de îmbătrânire a țesutului renal.

Tabelul 1: Valori Orientative ale RFG pe Vârsta (estimări bazate pe formula CKD-EPI, standardizate la 1.73 m²)

ATENȚIE: Acestea sunt valori orientative! Un medic nefrolog este singurul în măsură să interpreteze corect aceste valori în contextul clinic individual al fiecărui pacient.

Importanța clinică a RFG: Boala Renală Cronică (BRC)

Principala utilizare clinică a RFG este în detectarea, diagnosticarea și stadializarea Bolii Renale Cronice (BRC). BRC este o afecțiune progresivă, în care funcția renală scade ireversibil în timp.

Clasificarea BRC se face pe baza RFG și a prezenței leziunilor renale (cum ar fi proteinuria – prezența proteinelor în urină).

Tabelul 2: Stadiile Bolii Renale Cronice (BRC) pe baza RFG

Notă referitoare la Stadiul 1 și 2: Chiar și cu o RFG aparent normală (≥ 90), prezența proteinuriei, a hematuriei persistente, a anomaliilor la ecografia renală sau a bolilor sistemice cu risc renal (diabet, hipertensiune) indică prezența BRC.

Interpretarea Clinică a Valorilor RFG:

• RFG ridicată (> 130 mL/min/1.73 m²): Poate indica o hiperfiltrare glomerulară. Aceasta este frecventă la începutul diabetului zaharat, în sarcina normală sau în caz de hipertensiune arterială de scurtă durată. Deși pare un semn bun, hiperfiltrarea persistentă poate duce, în timp, la deteriorarea nefronilor.
• RFG în limite normale (conform vârstei): Sugerează o funcție renală bună în ceea ce privește filtrarea. Totuși, nu exclude complet prezența unor leziuni incipiente dacă există alți markeri.
• RFG ușor scăzută (dar peste 30-45 mL/min/1.73 m²): Semnalează o posibilă afectare a funcției renale. Este necesară investigarea cauzelor (diabet, hipertensiune, glomerulonefrite, boli vasculare etc.) și monitorizare.
• RFG moderat sau sever scăzută (< 30 mL/min/1.73 m²): Indică o boală renală cronică avansată. Necesită management intensiv pentru a încetini progresia și a preveni complicațiile.
• RFG foarte scăzută (< 15 mL/min/1.73 m²): Reprezintă insuficiența renală terminală. Pacientul necesită terapie de substituție renală.

Factori care pot influența calculul RFG:

• Vârsta: RFG scade fiziologic cu vârsta.
• Sexul: Bărbații au, în general, o masă musculară mai mare și, implicit, o RFG ușor mai ridicată.
• Rasa: A fost considerată un factor în formulele vechi, dar este controversată și se dorește eliminarea ei.
• Masa musculară: Persoanele cu masă musculară dezvoltată (sportivi, culturiști) pot avea creatinină serică mai mare și o RFG calculată mai ridicată. Persoanele cu masă musculară redusă (vârstnici, malnutriți) pot avea creatinină serică mai mică și o RFG calculată supraestimată.
• Dieta: Un aport proteic mare poate crește temporar creatinina serică. Dieta vegetariană strictă poate duce la valori scăzute ale creatininei.
• Hidratarea: Deshidratarea poate concentra sângele și crește creatinina serică, scăzând RFG estimată.
• Medicamente: Anumite medicamente (ex: trimetoprim, cimetidină, fenilbutazonă, aspirina în doze mari) pot inhiba secreția tubulară de creatinină, crescând artificial creatinina serică și scăzând RFG estimată din formulele bazate doar pe creatinină. Altele (ex: antibiotice din clasa cefalosporinelor) pot interfera cu testele de laborator, producând rezultate fals scăzute.
• Insuficiența hepatică: Poate afecta producția de creatinină, ducând la valori eronate.
• Boala renală acută (IRA): Formulele de estimare pot fi inexacte în cazul IRA, unde declinul funcției renale este rapid.

Ce Se Întâmplă Când RFG Scade? Complicațiile Insuficienței Renale

Odată ce RFG scade sub un anumit prag, rinichii nu mai pot să-și îndeplinească eficient funcțiile, ducând la o serie de complicații grave:

• Retenție de lichide și edeme: Dificultatea de a elimina excesul de apă.
• Hipertensiune arterială: Prin dereglarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron.
• Anemie: Datorită scăderii producției de eritropoietină.
• Tulburări ale metabolismului fosfo-calcic: Dereglarea echilibrului calciu-fosfor, cu risc de osteodistrofie renală (afectarea oaselor).
• Acidoză metabolică: Dificultatea de a elimina acizii.
• Hiperkaliemie: Creșterea nivelului de potasiu în sânge, potențial periculoasă pentru inimă.
• Uremie: Acumularea de deșeuri toxice în sânge, care afectează multiple organe (creier, inimă, sistem digestiv).
• Pericardită: Inflamația pericardului (membrana care învelește inima).
• Dezvoltarea bolii osoase: Osteodistrofie renală.
• Afecțiuni neurologice: Encefalopatie uremică.

Prevenția și Managementul Bolii Renale

Detectarea precoce a scăderii RFG este cheia pentru a încetini progresia bolii renale. Măsurarea regulată a RFG (prin eTFR sau, ocazional, prin proba Rehberg) este recomandată în special persoanelor cu risc crescut:

• Diabetici
• Hipertensivi
• Persoane cu istoric familial de boală renală
• Persoane de vârstă înaintată
• Persoane cu obezitate
• Persoane care iau anumite medicamente nefrotoxice.

Principii de management:

• Controlul strict al glicemiei și al tensiunii arteriale.
• Modificări ale stilului de viață: Dietă cu conținut redus de sare, evitarea consumului excesiv de proteine, renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți corporale sănătoase, exercițiu fizic regulat.
• Evitarea substanțelor nefrotoxice: Anumite medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene – AINS, unele antibiotice, substanțe de contrast iodate utilizate în imagistică) trebuie administrate cu prudență.
• Tratamentul cauzei subiacente: Dacă este posibil, tratarea bolii care a cauzat afectarea renală.
• Monitorizare medicală regulată: Implică analize de sânge (creatinină, electroliți, hemoleucogramă), analiza urinei (proteinurie, hematurie) și evaluarea funcției renale.

Concluzii

Rata de Filtrare Glomerulară (RFG) este un barometru esențial al sănătății renale, oferind o imagine valoroasă asupra capacității rinichilor de a filtra sângele. Deși metodele moderne de estimare (ECGSA, CKD-EPI) au devenit standardul de aur datorită simplității lor, proba Rehberg (calculul clearance-ului creatininei din urina de 24 de ore) rămâne o metodă relevantă pentru o evaluare mai precisă în anumite situații clinice specifice.

Înțelegerea RFG, a valorilor sale normale și a semnificației clinice a scăderii acesteia este crucială pentru detectarea precoce a bolilor renale și pentru implementarea unor strategii eficiente de management. Consultarea periodică cu medicul specialist, efectuarea analizelor recomandate și adoptarea unui stil de viață sănătos reprezintă cele mai bune strategii pentru protejarea acestor organe vitale.

Secțiune FAQ (Întrebări Frecvente)

1. Ce este creatinina și de ce este importantă pentru calculul RFG? Creatinina este un produs de metabolizare a mușchilor, eliminat din organism prin rinichi. Nivelul său în sânge și urină, împreună cu alți factori, permite estimarea RFG.

2. Cât de des ar trebui să-mi verific RFG? Frecvența verificării depinde de factorii de risc individuali. Persoanele cu risc crescut (diabet, hipertensiune) sau cunoscute cu boală renală ar trebui să-și monitorizeze RFG anual sau conform recomandării medicului. Ceilalți pot face acest lucru ca parte a unui control medical periodic.

3. Proba Rehberg este mai bună decât calculul RFG pe baza formulelor (CKD-EPI)? Proba Rehberg poate fi mai precisă în anumite cazuri, în special la pacienții cu masă musculară neobișnuită sau când se suspectează erori în estimările formulelor. Totuși, pentru majoritatea persoanelor, formulele CKD-EPI oferă o estimare suficient de bună și sunt mult mai practice.

4. De ce RFG scade odată cu vârsta? Este normal? Da, o ușoară scădere a RFG este considerată o parte normală a procesului de îmbătrânire renală. Cu toate acestea, o scădere semnificativă poate indica o boală renală.

5. Ce înseamnă o RFG de 70 mL/min/1.73 m² la o persoană de 65 de ani? Aceasta este o valoare relativ normală pentru vârsta respectivă, sugerând o funcție renală bună din punct de vedere al filtrării. Cu toate acestea, dacă există și proteinurie, medicul poate clasifica aceasta ca Stadiul 2 de BRC.

6. Pot medicația (de exemplu, AINS) să afecteze rezultatele RFG? Da. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) precum ibuprofenul sau naproxenul pot reduce fluxul sanguin către rinichi și pot scădea temporar RFG. De asemenea, medicamentele care afectează secreția tubulară de creatinină pot influența rezultatele testelor. Este important să informați medicul despre toate medicamentele pe care le luați.

7. Ce rol are proteinuria în evaluarea bolii renale? Prezența proteinelor (în special albumina) în urină (proteinurie) este un semn important de leziune glomerulară. Chiar și cu o RFG normală, proteinuria semnifică o problemă la nivelul rinichilor.

8. Pot să-mi îmbunătățesc RFG dacă a scăzut? Dacă scăderea RFG este cauzată de factori reversibili (deshidratare, anumite medicamente), atunci funcția renală se poate recupera parțial. Dacă este vorba de boală renală cronică, scopul principal este de a încetini progresia și de a preveni complicațiile, nu neapărat de a “îmbunătăți” RFG la valori anterioare. Managementul adecvat al cauzei subiacente și al factorilor de risc este esențial.

9. Ce se întâmplă dacă RFG ajunge la valori foarte mici (<15)? Aceasta înseamnă insuficiență renală terminală. Rinichii nu mai pot susține funcțiile vitale ale organismului, fiind necesară inițierea terapiei de substituție renală (dializă) sau transplantul renal.

10. Care este diferența între funcție renală “normală” și “hiperfiltrare”? Funcția renală “normală” se referă la o RFG în limite normale pentru vârsta respectivă, fără semne de leziune. “Hiperfiltrarea” înseamnă o RFG peste normal (mai mare de 130-140 mL/min/1.73 m²), care, deși poate părea pozitivă, pe termen lung crește riscul de deteriorare a nefronilor.