Ce sunt sinusurile paranazale, din ce sunt alcătuite și ce rol au ele?

Sinusurile paranazale se dezvoltă încă din perioada embrionară a dezvoltării intrauterine și fac parte din căile respiratorii superioare. Despre ce sunt de fapt sinusurile paranazale, din ce sunt alcătuite și ce rol au ele, vom vorbi pe larg, în cele ce urmează!

Ce sunt sinusurile paranazale?

Sinusurile paranazale sunt cavități umplute cu aer din craniul osos. Aceste structuri se dezvoltă deja în viața intrauterina și ating dimensiunile finale în a doua decadă a vieții. Ele sunt situate simetric în jurul ochilor și nasului și se conectează la cavitățile sale prin așa-numitul complex ostiom-ductal.

Dimensiunea lor diferă semnificativ și sunt net asimetrice, fiind mai mari la bărbați. La naștere sunt prezente doar 2 tipuri de sinusuri paranazale: etmoidale și maxilare.

Câte tipuri de sinusuri paranazale există?

Există 4 perechi de sinusuri paranazale, și anume:

• Sinusurilor frontale, superioare ochilor, în osul frontal, care formează partea dură a frunții. Există două astfel de sinusuri frontale care sunt situate în osul frontal al craniului. Sunt cele mai superioare dintre sinusurile paranazale și au formă triunghiulară. Drenajul se face prin canalul frontonazal. Se deschide în hiatus semilunar, în interiorul meatului mijlociu al cavității nazale.
• Sinusurile maxilare, cele mai mari dintre sinusurile paranazale, sunt sub ochi, în oasele maxilare (deschise în partea din spate a hiatusul semilunar al nasului). Au forma unei piramide cu trei laturi, cu baza orientată spre cavitatea nazală. Dimensiunea lor variază. Sunt conectate la cavitatea nazală printr-o deschidere mică – deschidere semilunară (hiatus semilunaris), care se deschide în pasajul nazal mijlociu (meatus nasi medius).
• Sinusurile sfenoidale, cuprind toate sinusurile etmoidale și sfenoidale, destinate cavități pneumatice excavate, respectiv, în grosimea osului etmoid și respectiv a osului sfenoid. Cele două sinusuri sfenoidale care există sunt separate unul de celălalt printr-un sept (septum sinuum sphenoidalium). Ca și în sinusurile frontale, septul lor este adesea asimetric și dimensiunea sinusurilor sfenoidale este diferită.
• Sinusurile etmoidale, care sunt formate din mai multe celule de aer în osul etmoidal între nas și ochi. Numărul și dimensiunea lor diferă de la caz la caz.

Din ce sunt alcătuite sinusurile paranazale?

Sinusurile paranazale sunt alcătuite din mai multe cavități în osul craniului care ajung până la frunte și până la dinții maxilarului superior. Iar, toate sinusurile paranazale sunt căptușite cu membrană mucoasă pe care se află mici cili (epiteliu ciliat). Membrana mucoasă a sinusurilor formează lichid (secreție) care se scurge prin nas și gât. De asemenea, alimentarea cu sânge și inervația lor se face prin vasele și prin nervii cavității nazale.

Ce rol au sinusurile paranazale?

Rolul sinusurilor paranazale în corpul uman este de interes pentru oamenii de știință, dar din păcate, această nedumerire nu a fost încă pe deplin deslușită. Există teorii despre modul în care funcționează. Dar ce se știe însă, cavitatea nazală și sinusurile sunt căptușite cu o membrană mucoasă specială (mucoasă) acoperită cu fire de păr microscopice numite cili. Iar aceste fire de păr la rândul lor, transportă spre gât secreția mucoasă care este produsă de membrana mucoasă pentru autocurățare. În acest fel, de exemplu, agenții patogeni și poluanții care a intră în nas sunt transportați în stomac, unde sunt făcuți inofensivi de acidul din stomac.

Împreună cu cavitatea nazală, interiorul nasului, sinusurile paranazale funcționează ca „aparatul de aer condiționat” al corpului nostru. Ele încălzesc aerul respirabil, îl precurăță și îl umidifică pentru a-l pregăti pentru tractul respirator inferior.

Se poate doar specula că sinusurile paranazale au fost proiectate inițial pentru ca oasele noastre grele ale craniului să devină mai ușoare sau pentru a servi drept cameră de rezonanță pentru voce.

La ce boli sunt succeptibile sinusurile paranazale?

Sinusurile paranazale, datorită structurii și locației lor, precum și a contactului cu aerul inhalat, sunt adesea susceptibile la inflamații, infecții, degenerescențe polipoide și procese neoplazice benigne și maligne (cele din urmă foarte rare).