Bolșevicii conduși de Lenin au preluat în urmă cu 102 ani puterea prin forță în Rusia. A urmat un război civil, la care însă Lenin se aștepta. Știm din experiență că aproape orice revoluție este urmată de un război civil dar războiul civil declanșat de lovitura de stat bolșevică a fost marcat prin cruzimi demne de Evul Mediu întunecat. Cei care au dat dovadă de cea mai mare cruzime au fost Lenin și ciracii săi iar acesta a fost și secretul reușitei lor cu toate că la un moment dat soarta părea să se fi întors contra lor.
Cucerind puterea într-un singur stat Lenin și urmașul său, Stalin, plănuiau Revoluția mondială, sau mai bine spus aducerea întregii lumi sub flamura cu secera și ciocanul. În 1941 totul trebuia să se sfârșească pentru Europa, ce urma să fie „eliberată” printr-o uriașă ofensiva a URSS-ului. Operațiunea Barbarossa a dat însă totul peste cap.
Urmașii moderni ai lui Lenin și Stalin sunt neo-marxiștii care se ascund, pentru a nu fi discreditați, sub mai multe denumiri. Liberali, neo-liberali sau progresiști sunt câteva dintre ele.
Lenin nu s-a dezis niciodată de mijloacele violente pe care le va folosi contra inamicilor săi. Neo-marxiștii adoptă însă un ton blând, iubitor, pro-umanitate. Sunt filantropi, ecologiști sau indivizi care pretind că lucrează la tehnologii care vor face lumea mai bună. Dar totul se schimbă în momentul în care preiau controlul total asupra unei regiuni dezarmând și sărăcind populația din acea regiune.
Dacă ar fi aplicat tactica lui Lenin, apelând la cucerirea puterii prin mijloace violente, neo-marxiștii ar fi fost rapid învinși. Războiul cultural și economic conjugat cu operațiuni militare împotriva statelor care opun o rezistență mai mare la schimbare sunt mult mai recomandate dacă dorești să cucerești o planetă și nu o singură țară, așa cum a făcut Lenin.
Neo-marxiștii sunt, spre deosebire de marxiștii clasici, sataniști. Scopul lor, așa cum l-a expus fostul satanist american Mark Passio, este însă același: reinstaurarea sclaviei pe întreaga planetă.