Sindromul umărului înghețat sau capsulita adezivă, este o boală caracterizată prin pierderea progresivă a mobilității glenohumerale active și pasive, care apare la până la 5% din populație, mai ales la femeile de peste 50 de ani.
Definiția sindromului de umăr înghețat
Umărul înghețat (capsulită adezivă) – cunoscut și sub numele de contractură capsulară, sindrom de durere regională complexă de tip I, este o inflamație a umărului care provocă pacientului dureri continue și repetate, care ulterior afectează capacitatea acestuia de a desfășura activități zilnice. Sindromul de umăr înghețat apare atunci când țesutul flexibil care înconjoară articulația umărului, numit capsulă, se inflamează și se îngroașă. Afectează în principal persoanele de vârstă mijlocie și în vârstă (40-60 de ani), femeile mai frecvent decât bărbații.
Cauzele sindromului de umăr înghețat
În ciuda numeroaselor și foarte lungi studii medicale, originea inflamației este totuși neclară în zilele noastre, deși se crede că rezultă dintr-o combinație de inflamație sinovială și fibroză capsulară. Totuși, există mai mulți factori care cresc riscul de a dezvolta un umăr înghețat, iar printre aceștia se numără:
- o leziune sau o intervenție chirurgicală anterioară la umăr;
- diabet;
- boala Dupuytren (o afecțiune caracterizată prin formarea de mici umflături de țesut îngroșat în mâini și degete);
- bolile cardiovasculare;
- un accident vascular cerebral;
- probleme ale glandei tiroide;
- boala Parkinson ;
- bursită sau tendinită a umărului;
- modificări hormonale.
Evoluția sindromului de umăr înghețat
Sindromul umărului înghețat se caracterizează prin 3 faze:
- Faza de îngheț: în prima fază a bolii care durează 1, 5 și chiar 9 luni, există o creștere treptată a durerii în zona umerilor, precum și o scădere a mobilității articulațiilor.
- Faza înghețată (rece) sau adezivă: în această fază, patologia progresează serios. Este dificil pentru pacient să-și miște mâna fără durere. Durata acestei faze depinde de eficacitatea tratamentului, însă de obicei 4 sau 6 luni.
- Faza de dezgheț sau de recuperare: în această fază rigiditatea scade lent. Recuperarea completă a mișcării și a forței poate dura de la 6 luni la 2 ani.
Simptomele sindromului de umăr înghețat
Principalele simptome ale umărului înghețat sunt durerea, rigiditatea și scăderea mobilității articulației în efectuarea mișcărilor zilnice. Aceste problemele pot continua timp de câteva săptămâni sau chiar luni de zile.
Diagnosticul sindromului de umăr înghețat
Pentru a pune un diagnostic corect pentru sindromul umărului înghețat, medicul va analiza toate simptomele pacientului prin intermediul unei anamneze aprofundate.
În plus, specialistul poate efectua o examinare fizică. În această examinarea fizică, pacientul este rugat să ridice brațele cu palmele în sus, brațele înainte (ca atunci când dorește să împingă ceva), să deschidă brațele în lateral și să pună mâinile la spate pentru a ajuta la determinarea fazei și a gradului de durere. Uneori, medicii solicită teste complementare, cum ar fi o radiografie sau un RMN, acest lucru servește pentru a exclude alte tipuri de leziuni.
Tratamentul sindromului de umăr înghețat
Tratamentul principal îl reprezintă medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, injecțiile cu steroizi și fizioterapia, care au rolul de a reduce durerea și de a reda mobilitatea umerilor cât mai repede posibil. Orice factor de risc, cum ar fi diabetul, trebuie tratat. De asemenea, scăderea durerii poate fi făcută și prin diferite tehnici, inclusiv cu laserul sau aplicarea căldurii, de exemplu.
Operația pentru sindromul de umăr înghețat este recomandată atunci când tratamentul nechirurgical nu este eficient. În aceste cazuri, se efectuează printr-o artroscopie de umăr, care se face sub anestezie.
Prevenirea apariției sindromului de umăr înghețat
În unele cazuri, după un traumatism sau o intervenție chirurgicală este foarte important să se imobilizeze umărul. Această imobilizare precoce ajută la prevenirea rigidității secundare a umărului. Postura corectă a corpului este, de asemenea, o măsură preventivă. Exercițiile fizice ar trebui efectuate cu cât mai multă grijă. În plus, solicitările fizice intense ale umărul ar trebui reduse la minimum. De asemenea, ar trebui tratată artrita în faza incipientă.
