Echipele de fotbal, fie că sunt naționale sau de club, pot fi considerate oglinda unei națiuni. Dar ce se poate spune despre națiunile ale căror echipe reprezentative sau de club au în majoritate jucători ce aparțin unei alte etnii decât cea care formează majoritatea în țara pe care o reprezintă? Folosind un termen scos din “Mein Kampf”, se poate spune despre respectivele națiuni că sunt “degenerate”. Franța, Belgia, Germania sau Elveția ori, mai nou, Italia sunt cele mai bune exemple în acest sens. Suporterii francezi sau belgieni, care susțin propriile echipe naționale au o mare problemă: și-au pierdut identitatea sau suferă de disonanță cognitivă.

Dar nu numai echipele naționale ale unor state care se pretind a face parte din lumea civilizată au această problemă. Multe echipe de club din fotbalul englez, francez, spaniol, italian sau german au în componență foarte puțini jucători care aparțin de țara în care se desfășoară respectivul campionat, alogenii formând majoritatea. Aceste echipe nu se pot numi echipe aparținând campionatelor naționale. Un termen mai potrivit ar fi cel de echipe internaționale.

Internaționaliștii care conduc Oculta mondială urăsc din tot sufletul termeni și concepte precum cele de „națiune”, ”stat-național” sau „naționalism”, folosind cu scopul de a le submina diverse tehnici de inginerie socială (de-aici și termenul de „ingineri-sociali” atribuit membrilor Guvernului din Umbră) care scapă publicului larg. În cadrul unui Guvern Mondial uniformitatea internaționalismului va înlocui, în viziunea acestora, diversitatea naționalismului.

Campionatul European de fotbal din 2020, găzduit de mai multe state de pe bătrânul continent este o veritabilă sărbătoare a internaționalismului și a Uniunii Europene (este găzduit în paralel de mai multe țări europene) dar și o lovitură pentru naționalism (ultimul campionat european de fotbal a fost găzduit de o singură țară, Franța, devenind un motiv de mândrie pentru respectivul stat). Însă, găzduirea unei competiții sportive, în paralel de mai multe state, va deveni un obicei. Nu este un accident ci un plan bine ticluit și perfect aplicat pentru a șubrezi conceptele de „patrie” și „mândrie națională”.

Nici americanii nu scapă, dacă este să ne luăm după mărturiile Dr.Richard Day, un apropiat al familiei Rockefeller. În 1969, Day afirma în fața unui grup de medici că se dorește distrugerea popularității baseball-ului și a fotbalului american, două sporturi naționale americane, și înlocuirea lor cu hocheiul sau fotbalul european, sporturi internaționale. Punct ochit, punct lovit, asta pentru cei care încă mai cred că sportul nu poate fi folosit pentru distrugerea naționalismelor.

Autor: Cimpoieru Ciprian

Facebook Comments