Taxonomia lui Bloom a fost creată în 1956 sub conducerea psihologului pedagogic Benjamin Bloom pentru a încuraja dezvoltarea unor forme superioare de gândire în educație, cum ar fi domeniul cognitiv. Este adesea folosită în dezvoltarea proceselor educaționale. Lista sa de procese cognitive este organizată pornind de la cele mai simple, amintirea cunoştinţelor, până la cele mai complexe, cum ar fi emiterea unor judecăţi cu privire la valoarea anumitor idei.
Taxonomia este o variantă a clasificării scopurilor pedagogice. Bloom a scris mai târziu o carte intitulată „Taxonomia obiectivelor educaționale: domeniul cunoașterii”. Astfel, dacă sunteți un educator sau doriți să învățați pe cineva, taxonomia lui Bloom poate fi foarte utilă. Acesta nu numai că vă permite să înțelegeți în ce costă, ci vă permite, de asemenea, să urmăriți stadiul progresului.
Bloom identifică trei domenii de instruire (activități educaționale):
- Cognitiv: abilități mentale (cunoștințe)
- Afectiv: Creștere senzuală sau domenii emoționale (reacții emoționale)
- Psihomotor: abilități fizice (abilități)
Cuprins
Domeniul cognitiv
Asa cum a fost ea conceputa de B. BLOOM, taxonomia domeniului cognitiv folosește drept criteriu de clasificare complexitatea operațiilor mintale pe care le implică fiecare categorie de obiective educative. Bloom publică pentru prima dată taxonomia obiectivelor educationale pe domenii comportamentale. Taxonomia lui Bloom nu îngrădește înțelegerea nivelului de complexitate și de generalizare a obiectivelor didactice, ci o completează și o detaliază în domeniul cognitiv, afectiv și psihomotor. Din acest punct de vedere, B. Blomm distinge 6 clase comportamentale:
1. Cunoașterea – se referă la situațiile care îi solicită elevului doar să își reamintească și să expună din memorie anumite informații specifice, metode, proceduri, clasificări, teorii s.a. În aceasta clasa sunt incluse, de exemplu, acele obiective care vizează memorarea și reproducerea de către elevi a dimensiunilor unui obiect tehnic, a anilor în care au avut loc anumite evenimente, a unei metode de a prepara o substanță, a modului în care pot fi clasificate diferite organe de mașini (etc.), în condițiile în care, anterior, toate acestea, au fost prezentate de către profesor. Desigur că reproducerea unor cifre, a unor simboluri reprezintă sarcini de o mai mică complexitate decât, de pildă, reproducerea unor clasificări sau a unei teorii anterior memorate, ceea ce înseamnă că chiar în interiorul acestei prime clase se pot diferenția mai multe trepte de complexitate. Toate însă presupun, în esență, memorarea a ceva și apoi reproducerea. B. Bloom apreciază că majoritatea obiectivelor urmărite de către profesori în învățământul tradițional sunt de acest tip, ceea ce face sa fie solicitate cu precădere funcțiile memoriei și să fie neglijate alte capacități de operare intelectuală.
Exemple: cotații de preț din memorie, memorarea unor reguli. Cuvinte cheie: definirea, descrierea, identificarea, cunoașterea, denumirea numelor, găsirea, scheme, stări. Instrumente: notă, subliniere și selecție în carte, citire, repetare.
2. Înțelegerea – vizează acele obiective care solicită.
Exemple:
(a) exprimarea unor informații, anterior memorate, într-un alt limbaj (“traducerea”). De exemplu, exprimarea în cuvinte a unei expresii simbolice (de pilda, I=U/R), sau exprimarea grafică a unei relații, cum ar fi ilustrarea printr-un grafic a evoluției unei mărimi fizice în anumite condiții;
(b) extrapolarea unor informații;
(c) interpretarea unei informații .“Traducerea”, “extrapolarea” și “interpretarea” sunt “trepte” ale acestei clase taxonomice. Pentru a verifica măsura în care elevii lor au înțeles ceea ce le-a explicat, profesorii le vor solicita, așadar, sa probeze atingerea unor obiective de genul celor descrise mai sus, caracteristice pentru aceasta clasa taxonomică.
3. Aplicarea. La acest nivel, obiectivele solicită elevilor sa utilizeze abstracții, dincolo de contextul în care au fost dobândite inițial, pentru a obține informații noi despre fapte sau situații particulare. De exemplu, să folosească formula de calcul al suprafețelor pentru a afla cantitatea de material necesară pentru acoperirea unui spațiu anume, sau sa determine presiunea care se va crea într-un anumit recipient, într-o anumită situație etc. Majoritatea rezolvărilor de probleme în școală servește realizării unei asemenea categorii de obiective educative.
Exemple: calculați perioada de concediu a unui angajat, aplicați operații matematice pentru a afla cantitatea. Cuvinte cheie: aplicarea, modificarea, calcularea, proiectarea, demonstrarea, detectarea, manipularea, pregătirea, producerea, rezolvarea. Instrumente: învățare colaborativă, crearea unui nou proces, blog, practică.
4. Analiza. Aceasta clasa include obiectivele care implica surprinderea, prin efort personal, de exemplu, a premiselor de la care s-a pornit în conceperea unui anumit produs, identificarea elementelor unui întreg; identificarea unor raporturi logice si cauzale; surprinderea principiilor după care funcționează sau este construită o categorie de produse.
Exemplu: recunoașterea erorilor logice în raționament. Cuvinte cheie: analiză, împărțire, comparare, diagrame, diferențiere, ilustrare, selectare, corelare, împărțire.
5. Sinteza. Vizează obiective ce implică antrenarea capacitățile creatoare ale elevilor.
O prima treaptă presupune restructurarea unor idei, prezentarea lor în alta ordine, surprinderea unor noi corelații logice, pe baza cărora se formulează concluzii personale, toate acestea conducând la elaborarea unei lucrări personale.
O treapta mai înaltă în interiorul acestei clase implică elaborarea unui proiect personal de cercetare a unor fenomene, a unui plan personal de acțiune într-un domeniu. Elaborarea unei lucrări de sinteza, care pune în evidență noi relații abstracte între fenomene, reprezinta ultima treaptă a acestei clase taxonomice.
Exemplu: scrierea rezumatului unui eseu. Cuvinte cheie: conectați, compilați, modificați, rescrieți, reconstruiți, rezumați, rearanjați, organizați. Instrumente: scrieți un eseu, inventați un nou model.
6. Evaluarea – include obiective care solicita elevilor sa emită judecăți de valoare personale și argumentate despre o creație făcând referire la precizie, logică, consistență, coerență, rigoare, precum și la eficiența, adecvare la scop sau conformitatea cu un model.
Exemple: alegerea celei mai bune soluții, angajarea celui mai bun candidat. Cuvinte cheie: evaluarea, compararea, critica, protejarea, descrierea, interpretarea, justificarea, rezumarea.
Domeniul afectiv
Bloom sublinia că domeniul afectiv are în vedere obiectivele legate de modificarea sistemului de interese, a atitudinilor, a valorilor și dezvoltarea capacității de adaptare. Dificultățile de elaborare a taxonomiilor acestui domeniu sunt legate de:
- imprecizii conceptuale;
- de distincțiile dintre domeniile cognitiv și afectiv;
- de anumite frâne de ordin cultural (zona sentimentelor este considerata drept cea mai tainică a personalității);
- de ignorarea achizițiilor în domeniul procesului de învățare afectivă;
- de insuficienta instrumentelor de măsura (se recurge, de obicei, la probe indirecte).
Toate acestea sunt legate de sentimente, emoții și dispoziții în procesul de învățare.
1. Percepție. Conștientizare, dorință de a auzi, atenție selectivă.
Exemplu: ascultarea altor persoane cu respect. Cuvinte cheie: mărturisire, cerere, atenție, politețe, înțelegere, ascultare.
2. Răspuns. Participarea activă a elevilor, reacția la un anumit fenomen, dorința de a răspunde și motivația.
Exemplu: participarea la discuțiile de clasă, crearea de prezentări. Cuvinte cheie: răspuns, ajutor, îndeplinire, salut, ajutor, execuție, spune.
3. Asimilarea valorilor. Valoarea pe care o persoană o acordă unui anumit fenomen, obiect, persoană sau eveniment variază de la adopție simplă la stări mai complexe.
Exemple: demonstrarea credinței în procesul democratic, sensibilitatea față de diferențele individuale și culturale (diversitatea valorii). Doctrina este obligatorie, aderă la cuvânt, oferă planul de îmbunătățire socială. Cuvinte cheie: valorificare, protejare, demonstrație, inițiere, invitație, împărtășire, respect.
4. Organizarea valorilor. Elevul își organizează valorile în baza unor priorități, se opune diferitelor valori, rezolvă conflictele dintre ele și își creează un sistem de valori unic. Accentul se pune pe compararea, corelarea și sintetizarea valorilor.
Exemplu: Un elev recunoaște necesitatea de a găsi un echilibru între libertate și comportamentul responsabil, adoptă standarde etice profesionale. Cuvinte cheie: obligație, comparație, sintetizare.
5. Internalizarea valorilor. Elevul are un sistem de valori care îi controlează comportamentul. Acest comportament este omniprezent, consistent, previzibil.
Exemple: Un elev își demonstrează încrederea în sine atunci când lucrează independent. Folosește o abordare obiectivă pentru rezolvarea problemelor. Identifică zilnic angajamentul profesional față de practica etică. Practic revizuiește judecățile și schimba comportamentul în funcție de noile dovezi. El apreciază oamenii așa cum sunt. Cuvinte cheie: act, distingere, modificare, punere în aplicare, punere de întrebări, analiză, rezolvare, verificare.
Domeniul psihomotor
Domeniul psihomotor are importanța sa în procesul de modelare a personalității individului: condiție necesară de supraviețuire și de independență; permite o explorare a mediului înconjurător; menține sănătatea fizică și mintala; are un rol important în activitățile sportive și artistice; comunicarea nonverbală constituie un instrument important de socializare.
În prezent, taxonomia lui Bloom se regăsește nu numai în domeniul educației, ci și în alte domenii, care presupun interactivitatea învățării și deschiderea spre noi tehnologii.
