Terapia cu oxigen în vindecarea rănilor, ulcerelor și plăgilor traumatice

Terapia cu oxigen sau oxigenoterapia este o opțiune de tratament care poate promova vindecarea plăgilor. Aceasta prezintă puține riscuri și duce la o vindecare completă, iar recidivele sunt rare. În unele state, este o metodă topică de tratament pentru vindecarea rănilor cronice, ulcerelor datorate neuropatiei diabetice, ulcerelor venoase, ulcerelor arteriale, plăgilor traumatice, plăgilor chirurgicale, plăgilor pre și post grefă. Obiectivul acestei postări este de a afla mai multe despre această modalitate de tratament.

Ce este terapia cu oxigen (oxigenoterapia)?

Aplicarea topică a oxigenului (oxigenoterapia) este o terapie relativ nouă care asigură aplicarea oxigenului presurizat umidificat în anumite zone pentru a obține penetrarea tisulară și creșterea nivelului de oxigen în paturile plăgii. Oxigenul topic crește nivelul de oxigen la o adâncime de 2 mm în patul plăgii, stimulând formarea de noi vase de sânge, sinteza, maturarea și depunerea colagenului, ducând la o rezistență mai mare la tracțiune și la scăderea recurenței plăgii. În același timp, există o reducere a edemului membrelor inferioare, care contribuie la vindecare.

Acest sistemul de terapie funcționează prin livrarea unei presiuni de oxigen pur variind de la 10 la 50 milibari (mb) direct în rană, folosind un dispozitiv impermeabil, cu margini sigilate, de obicei de tip cizmă, cu un sistem de umidificare pentru a menține umiditatea în rană. Administrarea este de obicei intermitentă, în ședințe cu durata de 90-180 de minute, 4-5 zile pe săptămână, până la 12 săptămâni. 

În acest fel, este posibil să se asigure un gradient de difuzie a oxigenului mult mai mare în țesuturi, rezultând o oxigenare mai mare a țesuturilor. Natura ciclică a presiunii generează, de asemenea, compresie secvențială care reduce edemul periferic și stimulează sinteza colagenului la locul plăgii.

Rolul oxigenului în procesul de vindecare este cunoscut încă din anii 1970 și există numeroase studii și clinicieni care arată că prin oxigenoterapie topică se obține o:

• Creștere a presiunii oxigenului în țesutul hipoxic și infectat peste 30-40 mmHg;
• Mărirea a distanței de difuzie a O2 de la capilare peste 1.000 mmHg;
• Creștere a presiunii oxigenului din sânge.

Terapia cu oxigen are un efect „antibacterian” și previne amputațiile?

Unele studii efectuate pe mai mult de 1200 de pacienți au scos la iveală date încurajatoare. De exemplu, în 8 dintre studiile clinice la 400 de pacienți bolnavi de ulcere venoase, rezultatele au ieșit pozitive. Reducerea rapidă a durerii acestora a fost izbitoare.

Există 7 studii cu privire la decubit, toate cu rezultate bune. Deoarece perfuzia este de obicei suficientă pentru aceste ulcere, o presiune de 22 mmHg este suficientă. Efectul „antibacterian” al oxigenului joacă probabil un rol mai mare aici decât în ​​alte răni, deoarece 60% dintre escarele clasice sunt anaerobe. Terapia topică cu oxigen oferă mult mai multe șanse de a vindeca ulcerul piciorului diabetic în 12 săptămâni, în comparație cu metoda de tratament standard.

În plus, terapia cu oxigen topică poate preveni amputațiile majore la pacienții cu boală vasculară periferică și la cei cu alte boli ischemice. Există studii care au documentat că oxigenoterapia topică în răni este utilă în salvarea membrelor inferioare ischemice.

Terapia cu oxigen topică inclusă în tratamentul multidisciplinar mărește capacitatea funcțională a pacientului și scade costurile asociate tratamentului. Timpul de spitalizare este scurtat iar păstrarea membrului permite reabilitarea pacientului și revenirea acestuia la locul de muncă.

Care este cel mai bun sistem de terapie cu oxigen?

Oamenii de știință propun sistemul Topical Wound Oxygen (TWO₂) care poate fi utilizat într-un mod eficient și sigur pe toate rănile cronice. TWO₂ crește presiunea oxigenului în țesut și garantează compresia fără contact direct cu rana. Dispozitivul de aplicare funcționează cu presiune ciclică. Această presiune elimină microorganismele anaerobe, crește funcția leucocitelor, inversează hipoxia localizată și stimulează sinteza colagenului, crescând activitatea fibroblastelor și promovând angiogeneza. Combinația tuturor acestor factori favorizează granularea patului plăgii, formarea unui țesut de colagen mai puternic și, prin urmare, vindecarea rănilor.