Care sunt simptomele numărului scăzut de trombocite? Ghidul Complet

Trombocitele, cunoscute și sub denumirea de plachete sanguine, sunt componente esențiale ale sângelui nostru, jucând un rol crucial în coagulare și oprirea sângerărilor. Atunci când numărul acestora scade sub valorile normale – o afecțiune numită trombocitopenie – pot apărea diverse simptome, unele dintre ele fiind ușor de ignorat, în timp ce altele pot indica o problemă de sănătate mai serioasă.

Acest articol își propune să ofere o imagine completă asupra simptomelor numărului scăzut de trombocite, ajutându-vă să recunoașteți semnele timpurii și să înțelegeți importanța consultării medicale.

Ce sunt trombocitele și de ce sunt importante?

Înainte de a discuta simptomele, este important să înțelegem pe scurt rolul trombocitelor. Produse în măduva osoasă, trombocitele circulă prin sânge și acționează ca un “pansament” natural în cazul leziunilor vaselor de sânge. Atunci când ne rănim, trombocitele se activează și se adună la locul leziunii, formând un dop (cheag de sânge) care oprește sângerarea.

Un număr normal de trombocite se situează, de regulă, între 150.000 și 450.000 per microlitru de sânge. Atunci când numărul scade sub această limită, capacitatea de coagulare a sângelui este compromisă, crescând riscul de sângerare excesivă și de vânătăi ușoare.

Simptomele numărului scăzut de trombocite: Semnele la care trebuie să fim atenți

Simptomele trombocitopeniei pot varia considerabil de la o persoană la alta, depinzând de severitatea scăderii numărului de trombocite și de cauza subiacentă. În unele cazuri, trombocitopenia ușoară poate fi asimptomatică, fiind descoperită accidental în urma unui test de sânge de rutină. Însă, pe măsură ce numărul trombocitelor scade, simptomele devin mai pronunțate și mai ușor de observat.

Cele mai frecvente simptome ale numărului scăzut de trombocite includ:

• Vânătăi (echimoze) ușoare și inexplicabile: Acesta este unul dintre cele mai comune și vizibile simptome. Vânătăile apar mai ușor decât de obicei, chiar și la traumatisme minore sau fără o cauză aparentă. Acestea pot fi mai mari și mai răspândite decât în mod normal. Motivul este simplu: vasele de sânge mici (capilarele) se pot rupe mai ușor, iar lipsa trombocitelor eficiente împiedică repararea rapidă a acestora, rezultând în extravazarea sângelui sub piele.

• Peteșii: Acestea sunt mici pete roșii, purpurii sau maronii punctiforme care apar pe piele, de obicei grupate. Peteșiile sunt, de fapt, mici sângerări sub piele, cauzate de ruperea capilarelor. Ele nu se decolorează la presiune, spre deosebire de erupțiile cutanate de altă natură. Peteșiile apar adesea pe picioare, brațe, piept și membranele mucoase (de exemplu, interiorul gurii).

• Sângerări nazale frecvente și prelungite (epistaxis): Persoanele cu trombocitopenie pot avea sângerări nazale care apar spontan sau la traumatisme minore, și care durează mai mult decât în mod normal. Chiar și o simplă suflare a nasului poate provoca o sângerare.

• Sângerări gingivale: Gingiile pot sângera ușor la periaj sau chiar spontan. Sângerarea gingivală persistentă este un semn important de trombocitopenie.

• Sângerări menstruale abundente (menoragie): Femeile cu trombocitopenie pot experimenta sângerări menstruale mult mai abundente și prelungite decât în mod obișnuit. Aceasta poate duce la anemie feriprivă și la alte complicații.

• Sângerări prelungite din tăieturi minore: Dacă vă tăiați, chiar și minor, sângerarea poate dura mai mult timp să se oprească, sau poate reîncepe după ce inițial părea să se fi oprit.

• Apariția de sânge în urină (hematurie) sau scaun (melenă sau rectoragie): Acesta este un simptom mai grav și indică o sângerare internă. Sângele în urină poate face urina roșiatică sau rozalie, în timp ce sângele în scaun poate face scaunul negru și lipicios (melenă, indicând sângerare din tractul digestiv superior) sau roșu aprins (rectoragie, indicând sângerare din tractul digestiv inferior sau rect).

• Oboseală și slăbiciune inexplicabile: Deși nu sunt simptome specifice trombocitopeniei, oboseala persistentă și senzația de slăbiciune generală pot fi prezente, mai ales dacă există și pierderi de sânge neobservate. Aceasta se poate datora anemiei (scăderea numărului de globule roșii) cauzată de sângerările repetate.

• Splenomegalie (mărirea splinei): În unele cazuri, trombocitopenia poate fi asociată cu mărirea splinei. Splina este un organ important în sistemul imunitar și în filtrarea sângelui. Mărirea splinei poate fi detectată de medic în timpul examinării fizice, palpând abdomenul. Splenomegalia în sine nu este un simptom direct al trombocitopeniei, ci mai degrabă un indicator al unor afecțiuni subiacente care pot cauza și trombocitopenia.

Simptome mai rare, dar severe

În cazuri mai severe de trombocitopenie, riscul de sângerare crește semnificativ, putând apărea complicații grave, cum ar fi:

• Hemoragii cerebrale: Sângerarea în creier este o complicație rară, dar extrem de gravă și potențial letală. Simptomele pot include dureri de cap intense, confuzie, dificultăți de vorbire, tulburări de vedere, convulsii și pierderea conștienței. Aceasta este o urgență medicală care necesită intervenție imediată.

• Hemoragii gastrointestinale severe: Sângerarea masivă din stomac sau intestine poate fi o altă complicație gravă, manifestată prin vărsături cu sânge (hematemeză), scaun negru și lipicios (melenă) și slăbiciune marcată.

Când să mergem la medic?

Este esențial să consultați un medic dacă observați oricare dintre simptomele enumerate mai sus, mai ales dacă acestea apar brusc sau se agravează. Nu ignorați vânătăile inexplicabile, peteșiile, sângerările nazale sau gingivale frecvente, sau sângerările menstruale abundente.

În mod special, solicitați asistență medicală de urgență dacă experimentați:

• Dureri de cap severe și bruște.
• Confuzie sau dificultăți de vorbire.
• Tulburări de vedere.
• Vărsături cu sânge.
• Scaun negru și lipicios.
• Slăbiciune extremă sau leșin.

Cauzele numărului scăzut de trombocite

Trombocitopenia poate fi cauzată de o varietate de factori. În general, cauzele pot fi clasificate în trei categorii principale:

1. Producție Redusă de Trombocite în Măduva Osoasă

• Afecțiuni ale Măduvei Osoase: Măduva osoasă este “fabrica” organismului pentru producerea celulelor sanguine, inclusiv trombocitele. Afecțiuni care afectează măduva osoasă pot duce la o producție redusă de trombocite. Aceste afecțiuni includ:

  • Leucemii și Limfoame: Aceste tipuri de cancer al sângelui pot invada măduva osoasă și pot înlocui celulele normale producătoare de trombocite.
  • Mielodisplazie: Un grup de afecțiuni în care măduva osoasă nu produce celule sanguine sănătoase în mod adecvat, inclusiv trombocite.
  • Anemie Aplazică: O afecțiune rară în care măduva osoasă încetează să mai producă toate tipurile de celule sanguine, inclusiv trombocite.
  • Mielofibroza: O afecțiune cronică în care măduva osoasă este înlocuită treptat cu țesut cicatricial, reducând capacitatea de producție a celulelor sanguine.
  • Infecții ale Măduvei Osoase: Infecții grave, cum ar fi tuberculoza sau infecțiile fungice, pot afecta măduva osoasă.

• Deficiențe Nutriționale: Anumite deficiențe de vitamine esențiale pentru producția de celule sanguine pot duce la trombocitopenie:

  • Deficiența de Vitamina B12: Vitamina B12 este crucială pentru formarea corectă a celulelor sanguine în măduva osoasă.
  • Deficiența de Folat (Acid Folic): Similar cu vitamina B12, folatul este esențial pentru producția sănătoasă de celule sanguine.

• Consumul Excesiv de Alcool: Alcoolul poate suprima producția de trombocite în măduva osoasă, mai ales în cazul consumului cronic și excesiv.

• Medicamente: Anumite medicamente pot avea ca efect secundar suprimarea măduvei osoase și reducerea producției de trombocite. Exemple includ:

  • Chimioterapie: Medicamentele chimioterapice, folosite în tratamentul cancerului, au adesea ca efect secundar mielosupresia (suprimarea măduvei osoase), ducând la trombocitopenie.
  • Unele Antibiotice: Unele antibiotice, cum ar fi cloramfenicolul sau trimetoprim-sulfametoxazol, pot provoca trombocitopenie la anumite persoane.
  • Diuretice Tiazidice: Unele diuretice utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale crescute pot induce trombocitopenie.
  • Medicamente Anticonvulsivante: Unele medicamente utilizate pentru tratarea epilepsiei pot avea acest efect secundar.
  • Medicamente H2-Blocante: Unele medicamente utilizate pentru reducerea acidității gastrice (cum ar fi cimetidina) au fost asociate cu trombocitopenie în cazuri rare.
  • Alte Medicamente: O gamă largă de medicamente, inclusiv unele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și medicamente pentru inimă, au fost raportate ca fiind posibile cauze de trombocitopenie, deși este adesea o reacție idiosincratică (individuală și nepredictibilă).

2. Distrugere Crescută a Trombocitelor

• Purpura Trombocitopenică Idiopatică (PTI) sau Imună (PTI): Aceasta este cea mai comună cauză de trombocitopenie autoimună. În PTI, sistemul imunitar al organismului atacă și distruge propriile trombocite. Motivul exact pentru care se întâmplă acest lucru nu este întotdeauna clar, dar în multe cazuri este considerată a fi o reacție autoimună. PTI poate fi acută (de obicei la copii, adesea după o infecție virală) sau cronică (mai frecventă la adulți).

• Trombocitopenia Autoimună Secundară: În unele cazuri, trombocitopenia autoimună poate fi secundară altor afecțiuni autoimune, cum ar fi:

  • Lupus Eritematos Sistemic (LES): O boală autoimună cronică care poate afecta diverse organe, inclusiv sângele.
  • Poliartrita Reumatoidă: O altă boală autoimună cronică care poate fi asociată cu trombocitopenie.

• Infecții: Anumite infecții virale și bacteriene pot declanșa distrugerea trombocitelor:

  • HIV: Infecția cu HIV poate provoca trombocitopenie prin mai multe mecanisme, inclusiv distrugerea autoimună a trombocitelor și suprimarea măduvei osoase.
  • Hepatită C: Hepatita C cronică poate fi asociată cu trombocitopenie prin distrugerea trombocitelor și afectarea producției în măduva osoasă.
  • Rujeolă, Rubeolă, Varicelă, Oreion: Aceste infecții virale comune din copilărie pot provoca trombocitopenie tranzitorie.
  • Citomegalovirus (CMV) și Virusul Epstein-Barr (EBV): Infecțiile cu CMV și EBV pot fi asociate cu trombocitopenie.
  • Parvovirus B19: Acest virus poate provoca o scădere temporară a numărului de trombocite.
  • Infecții Bacteriene Grave (Sepsis): Sepsisul, o infecție generalizată a sângelui, poate duce la trombocitopenie prin mai multe mecanisme complexe.
  • Helicobacter pylori: Infecția cu bacteria Helicobacter pylori (care provoacă frecvent ulcer gastric) a fost asociată cu PTI și eradicarea bacteriei poate duce la îmbunătățirea numărului de trombocite la unii pacienți.
  • Dengue Hemoragic: Această infecție virală transmisă de țânțari poate provoca trombocitopenie severă.

• Trombocitopenia Heparin-Indusă (THI): O complicație gravă, dar relativ rară, a tratamentului cu heparină (un anticoagulant). În THI, heparina induce formarea de anticorpi care activează trombocitele și duc la formarea de cheaguri de sânge și, paradoxal, la scăderea numărului de trombocite.

• Purpura Trombotică Trombocitopenică (PTT): O afecțiune rară, dar foarte gravă, în care se formează cheaguri mici de sânge în vasele mici din întregul corp, consumând trombocitele și ducând la trombocitopenie. PTT este adesea cauzată de o deficiență a unei enzime numită ADAMTS13.

• Sindromul Hemolitic Uremic (SHU): O altă afecțiune rară, dar gravă, caracterizată prin distrugerea globulelor roșii, trombocitopenie și insuficiență renală. SHU este adesea asociat cu infecția cu Escherichia coli O157:H7.

• Coagulare Intravasculară Diseminată (CID): O complicație gravă și potențial letală care poate apărea în contextul unor afecțiuni severe, cum ar fi sepsisul, traumatisme, complicații obstetricale sau cancer. În CID, se activează excesiv sistemul de coagulare a sângelui, consumându-se rapid trombocitele și factorii de coagulare, ceea ce duce la trombocitopenie și riscul de sângerare și tromboză.

3. Sechestrarea Trombocitelor în Splină (Hipersplenism)

• Splina Mărită (Splenomegalie): Splina este un organ situat în partea stângă superioară a abdomenului, care ajută la filtrarea sângelui și la eliminarea celulelor sanguine vechi sau deteriorate. În mod normal, aproximativ o treime din trombocite se află în splină. Dacă splina devine mărită (splenomegalie), mai multe trombocite pot fi sechestrate în splină, reducând numărul trombocitelor care circulă în sânge. Splenomegalia poate fi cauzată de diverse afecțiuni, cum ar fi bolile hepatice, infecțiile, bolile autoimune și anumite cancere ale sângelui.

Diagnosticarea Trombocitopeniei

Diagnosticarea trombocitopeniei începe de obicei cu o vizită la medicul de familie. Medicul va discuta despre istoricul dumneavoastră medical, simptomele pe care le-ați experimentat și va efectua un examen fizic.

Principalele etape în diagnosticarea trombocitopeniei:

1. Hemoleucograma completă (HLG): Aceasta este o analiză de sânge de rutină care include numărarea tuturor tipurilor de celule sanguine, inclusiv trombocitele. O HLG va confirma dacă numărul trombocitelor este sub normal. Valorile normale ale trombocitelor se situează de obicei între 150.000 și 450.000 de trombocite per microlitru de sânge. Un număr sub 150.000 este considerat trombocitopenie. Severitatea trombocitopeniei este clasificată de obicei în funcție de numărul de trombocite:

   • Ușoară: 100.000 – 150.000 trombocite/microlitru
   • Moderată: 50.000 – 99.000 trombocite/microlitru
   • Severă: Sub 50.000 trombocite/microlitru (risc crescut de sângerare spontană)

2. Frotiu de sânge periferic: Un frotiu de sânge periferic este o examinare microscopică a unei picături de sânge pe o lamă de sticlă. Acesta permite medicului sau tehnicianului de laborator să examineze vizual trombocitele (mărime, formă) și alte celule sanguine, oferind indicii despre posibilele cauze ale trombocitopeniei. De exemplu, poate ajuta la identificarea trombocitelor mari (megatrombocite) care se pot întâlni în anumite forme de trombocitopenie.

3. Istoricul medical detaliat și examenul fizic: Medicul vă va întreba despre istoricul dumneavoastră medical complet, inclusiv medicamentele pe care le luați (atât cele prescrise, cât și cele fără prescripție medicală, suplimente și remedii naturiste), istoricul familial de tulburări de sângerare, eventualele boli recente sau infecții, și obiceiurile de consum de alcool. Examenul fizic se va concentra pe semne de sângerare (vânătăi, peteșii), precum și pe alte semne care ar putea indica o boală subiacentă, cum ar fi mărirea splinei (splenomegalie) sau a ganglionilor limfatici.

4. Analize suplimentare pentru a identifica cauza: Dacă HLG și frotiul de sânge periferic confirmă trombocitopenia, vor fi necesare analize suplimentare pentru a determina cauza subiacentă. Aceste analize pot include:

   • Teste de coagulare: Pentru a evalua funcția de coagulare a sângelui.
   • Teste ale funcției hepatice și renale: Pentru a exclude bolile hepatice sau renale ca și cauză.
   • Teste pentru boli autoimune: Anticorpi antinucleari (ANA), anticorpi anti-trombocite, etc.
   • Teste pentru infecții virale: HIV, hepatită C, etc.
   • Aspirat și biopsie de măduvă osoasă: În unele cazuri, mai ales dacă se suspectează o problemă de producție a trombocitelor în măduva osoasă (cum ar fi leucemia, mielodisplazia, sau anemia aplastică), se poate efectua un aspirat și o biopsie de măduvă osoasă. Această procedură implică prelevarea unei mici cantități de măduvă osoasă pentru examinare la microscop, care poate oferi informații valoroase despre producția de celule sanguine, inclusiv trombocitele.

5. Consult cu un hematolog: În multe cazuri, medicul de familie va recomanda un consult la un medic specialist în bolile sângelui (hematolog). Hematologul este cel mai calificat să interpreteze rezultatele testelor, să identifice cauza trombocitopeniei și să elaboreze un plan de tratament adecvat.

Diagnosticul precis al cauzei trombocitopeniei este esențial pentru a determina cel mai bun tratament.

Tratament

Tratamentul trombocitopeniei depinde de cauza și severitatea afecțiunii. În cazuri ușoare, în care simptomele sunt minime și numărul trombocitelor este doar ușor scăzut, poate să nu fie necesar niciun tratament specific, ci doar monitorizarea atentă.

În cazuri mai severe, tratamentul poate include:

• Tratarea cauzei subiacente: Dacă trombocitopenia este cauzată de o altă afecțiune, cum ar fi o infecție sau o boală autoimună, tratamentul acestei afecțiuni poate îmbunătăți numărul de trombocite.
• Medicamente:
  • Corticosteroizi: Prednisonul și alți corticosteroizi pot ajuta la creșterea numărului de trombocite în PTI, suprimând sistemul imunitar.
  • Imunoglobulină intravenoasă (IVIg): IVIg poate fi utilizată pentru a crește temporar numărul de trombocite în PTI, în special în situații de urgență sau înainte de o intervenție chirurgicală.
  • Agoniști ai receptorilor trombopoietinei (TPO-RA): Romiplostimul și eltrombopagul sunt medicamente care stimulează măduva osoasă să producă mai multe trombocite și sunt utilizate pentru tratamentul PTI cronică.
  • Rituximab: Un medicament care suprimă, de asemenea, sistemul imunitar și poate fi utilizat în PTI.
  • Agenți imunosupresori: În cazuri severe de PTI sau alte trombocitopenii autoimune, pot fi utilizate medicamente imunosupresoare mai puternice, cum ar fi azatioprina sau ciclofosfamida.
• Transfuzii de trombocite: Transfuziile de trombocite pot fi utilizate temporar pentru a crește numărul de trombocite în caz de sângerări active severe sau înainte de proceduri invazive.
• Splenectomie (îndepărtarea chirurgicală a splinei): În unele cazuri de PTI cronică care nu răspund la medicamente, îndepărtarea splinei poate fi o opțiune pentru a reduce distrugerea trombocitelor. Cu toate acestea, splenectomia este de obicei rezervată cazurilor severe și se efectuează mai rar în prezent, datorită existenței medicamentelor mai noi și eficiente.
• Evitarea anumitor medicamente și substanțe: Dacă anumite medicamente sau substanțe contribuie la trombocitopenie, medicul vă poate recomanda să le evitați.

Concluzie

Numărul scăzut de trombocite (trombocitopenia) este o afecțiune care poate avea diverse cauze și poate provoca simptome variate, de la vânătăi ușoare și peteșii până la sângerări severe și potențial letale. Recunoașterea simptomelor, identificarea cauzelor și solicitarea asistenței medicale adecvate sunt esențiale pentru un management eficient al trombocitopeniei. Dacă aveți simptome sugestive pentru un număr scăzut de trombocite, nu ezitați să solicitați un consult medical pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat. Cu un management adecvat, multe persoane cu trombocitopenie pot duce o viață normală și sănătoasă.