Primul răspuns care ne vine în minte este acela că distrugerea industriei noastre a început cu Petre Roman („industria românească este o grămadă de fier vechi”) procesul continuând până azi sub diferitele guvernări post-revoluționare. Însă, este acesta răspunsul cu adevărat corect și complet? Nu, nu este. În plus ne confruntăm și cu alte întrebări legate de faptul dacă totul a fost o conspirație și la îndemnul cui au acționat politrucii de la București…
Răspunsul este simplu dar i-ar putea șoca pe mulți: autorii din umbră ai distrugerii industriei noastre sunt aceiași indivizi care au creat o organizație centralizată ce controlează aproape toate statele de pe continentul european, descurajând concomitent dorința respectivelor state de a se auto-susține. Ați ghici, este vorba de Uniunea Europeană. În viitorul nu prea îndepărtat, statele componente ale acestei organizații se vor dizolva treptat în regiuni, fiecărei regiuni revenindu-i o ramură economică asupra căreia să se concentreze. În cadrul acestui sistem, României îi va fi destinat domeniul agricol. România a fost grânarul Europei și va fi, în viziunea neo-marxistă, grânarul Noii Europe sau mai bine spus al Uniunii Europene. Nu mai avem deci nevoie de industrie nu-i așa?
Nici o țară nu se mai poate astfel auto-susține și în cazul în care va încerca să iasă din Organizație nu va putea supraviețui de una singură. Marea Britanie, care forțează în aceste zile BREXIT-ul, ne arată ce se poate întâmpla cu un stat care vrea să părăsească Uniunea dar care depinde foarte mult de aceasta din urmă.
Țara noastră nu este însă singura care s-a trezit peste noapte cu industria la pământ. Statele Unite au pierdut întreaga industrie manufacturieră precum și alte ramuri industriale, în timp ce marile corporații au migrat în mare parte spre China comunistă. Explozia economică ce caracterizează China comunistă este iluzorie. Ea a fost umflată efectiv cu pompa de către globaliști fiind în fond un tigru de hârtie care nu poate deveni o putere economică care să convingă cu adevărat. Nu poate oferi prosperitate majorității locuitorilor săi în același mod în care au făcut-o Statele Unite ale Americii în perioada postbelică. Asta în timp ce mulți chinezi muncesc pe salarii de mizerie pentru corporațiile americane care au invadat China în căutare de mână de lucru ieftină. Dictatura și prosperitatea rar se împacă una cu alta (vezi cazul Singapore) și este greu de crezut că o Chină controlată de un regim despotic poate concura dpdv economic cu o societate liberă. Întrebarea dacă China a găsit rețeta magică își va mai aștepta deci răspunsul.
În urmă cu exact 50 de ani, un apropiat al familiei Rockefeller, doctorul Richard Day, dezvăluia unui grup de medici pediatri, fără să știe că aceștia îi înregistrau spusele, faptul că Statele Unite vor fi dezindustrializate. Asta se întâmpla cu 50 de ani în urmă iar prezentul îi confirmă spusele. SUA și-a pierdut mare parte din industrie, globaliștii destinându-i un rol cu preponderență în domeniul serviciilor.
România și-a pierdut și ea industria, iar apoi vine Uniunea Europeană și ne spune care este rolul nostru în Marele Plan. Nici corporațiile internaționale nu sunt străine de distrugerea industriei noastre ele înlăturându-și prin această mișcare concurența. Paradoxul este că procesul a lăsat în urmă sute de mii de șomeri și asistați social, dintre care mulți au plecat peste hotare, în timp ce aceleași corporații străine care au venit acum în țara noastră pentru mâna de lucru ieftină nu mai găsesc respectiva mână de lucru. Poate este Karma? Cine știe?
Ceaușescu a lăsat la căderea lui o țară multilateral dezvoltată (nu era doar propagandă în aceste cuvinte) care se putea auto-susține dar, în cadrul Noii Ordini Mondiale de după căderea URSS, nu mai era nevoie de state independente. Ceaușescu și o Românie cu toate ramurile economice dezvoltate-chiar dacă nu la nivelul celor din Occident erau un obstacol în calea Guvernului Mondial cu al său sistem de interdependență. Ceaușescu a sfârșit în fața plutonului de execuție, iar România a devenit în totalitate dependentă de sistemul internațional, semn că planul a mers ca uns. Da, Ceaușescu era un dictator și, deși moartea lui ar putea fi justificată, nu același lucru se poate spune despre moartea industriei noastre. Vinovații pentru aceasta din urmă sunt însă cunoscuți dar au rămas nepedepsiți. Istoria îi va pedepsi, însă până la urmă pe aceștia chiar dacă noi nu o vom face…
Autor: Cimpoieru Ciprian
Avem oare nevoie de o Bancă Națională?
Armele de foc și libertatea
