Comunismul este prin însăși esența sa militarist și imperialist, asta în ciuda propagandei care încearcă să transmită contrariul. Comunismul poate fi deasemenea asemănat cu o tumoare canceroasă care dacă nu va cuceri noi țesuturi sănătoase va muri.
Comunismul este și expansionist, așa cum a dovedit-o Lenin imediat după cucerirea puterii când, printr-o serie de revoluții și operațiuni militare, a încercat să acapareze puterea în mai multe state din Europa. A fost oprit de polonezi, revoluția spartakisto-comunistă din Bavaria a fost înfrântă de naționaliștii germani, iar singura țară unde s-a instaurat o conducere comunistă imediat după Primul Război Mondial, în afară de URSS, a fost Ungaria. Și această conducere comunistă a fost înlăturată apoi printr-o operațiune militară de către armata română (fapt pentru care ungurii ar trebui să ne fie veșnic recunoscători).
Dar visul unei revoluții proletare mondiale s-a transmis de la Lenin către Stalin. Pregătea Stalin înainte de 22 iunie 1941 o ofensivă pentru “eliberarea” Europei? Numeroasele argumente și dovezi lansate de istoricul Victor Suvorov în cărțile sale ne fac să acceptăm cel puțin parțial această teorie.
Dacă acest lucru este adevărat, am putea fi de acord că operațiunea Barbarossa, la care a participat și armata română, a fost legitimă. A fost într-adevăr o operațiune sinucigașă, șansele de izbândă fiind foarte reduse dar alternativa ar fi fost cu mult mai rea. Alternativa, în cazul în care Stalin pregătea și punea în aplicare cucerirea Europei ar fi însemnat comunizarea întregului continent. Da, după finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Estul Europei și o parte din centrul ei au intrat sub cizma sovietică, dar restul Europei a scăpat datorită operațiunii Barbarossa. După lovitura hitleristă de la 22 iunie 1941, și lungul război de apărare a teritoriului său, Uniunea sovietică a pierdut mulți oameni și tehnică militară nemaiavând suflul să pornească la cucerirea întregii Europe. S-a mulțumit cu mai puțin iar comunismul, ca orice tumoare canceroasă ce este izolată sau îndiguită a trebuit să piară.
Dacă cele spuse de Victor Suvorov sunt adevărate atunci Hitler și mareșalul Antonescu, ar trebui, vrem nu vrem, să fie priviți cu alți ochi de Occident. Antonescu a fost criticat pentru trecerea Nistrului, dar în situația de la momentul respectiv ar fi putut fi singura opțiune viabilă. Am fost ocupați de sovietici după Război pentru participarea la atacul dus împotriva URSS. Dar și alte state, care nu au participat la operațiunea Barbarossa (Polonia, Cehoslovacia) neatacând astfel Marele Urs, au fost ocupate de sovietici. Astfel, participarea României la „cruciada” fără șanse de izbândă dusă contra Sovietelor nu mai pare atât de revoltătoare.
Ar fi putut câștiga Hitler și Antonescu războiul contra URSS? Foarte dificil de dat un răspuns la această întrebare mai ales că Uniunea Sovietică avea în mână toți așii. Poate dacă, în loc să duc o politică de represiune contra popoarelor Uniunii, prezentându-se în schimba ca eliberatori și adoptând măsuri care să întărească acest fapt ar mai fi existat șanse de izbândă pentru naziști. Sovieticii îl urau pe Stalin dar l-au urât și mai mult pe Hitler când acesta a instaurat în teritoriile cucerite un regim de teroare astfel încât sovieticii au fost nevoiți să lupte pentru Stalin.
Autor: Cimpoieru Ciprian
Alte articole
