Scolioza: Cum O Depistăm Devreme, Ce Urmează și Cum O Gestionăm

Coloana vertebrală, axul central al corpului nostru, ar trebui să fie dreaptă privită din spate și să prezinte curburile naturale (lordoză cervicală, cifoză toracală, lordoză lombară) privită din lateral. Atunci când privim coloana din spate și observăm o deviație laterală anormală, adesea însoțită de o rotație a vertebrelor, vorbim despre scolioză. Această afecțiune poate apărea la orice vârstă, dar formele cele mai comune și care necesită o atenție deosebită pentru depistare precoce sunt cele care se manifestă în perioada de creștere, în special în adolescență.

Ce Este, Pe Scurt, Scolioza?

Scolioza este o deformare tridimensională complexă a coloanei vertebrale. Pe lângă curbura laterală (într-o formă de “S” sau “C”), există și o rotație a vertebrelor. Majoritatea cazurilor (aproximativ 80%) sunt idiopatice, ceea ce înseamnă că nu există o cauză clar identificată. Alte cauze pot fi congenitale (prezente la naștere, cauzate de malformații vertebrale) sau neuromusculare (asociate cu afecțiuni precum paralizia cerebrală, distrofia musculară etc.).

De Ce Este Depistarea Precoce Crucială?

Importanța identificării scoliozei într-un stadiu incipient nu poate fi subestimată. Odată detectată devreme, când curburile sunt încă mici, există șanse mult mai mari de a le gestiona eficient și de a preveni agravarea lor.

1. Prognostic Mai Bun: Tratamentul inițiat precoce, de obicei prin exerciții terapeutice specifice (precum cele din metoda Schroth) sau purtarea unui corset, are o rată de succes mult mai mare în stabilizarea sau chiar ameliorarea curburii decât intervențiile tardive.
2. Tratament Mai Puțin Invaziv: Cu cât curburile sunt mai mici, cu atât metodele de tratament sunt mai conservatoare (exerciții, corset). Dacă scolioza progresează semnificativ, la curburi mari, singura opțiune terapeutică poate deveni intervenția chirurgicală complexă, care implică fuziunea vertebrelor afectate.
3. Prevenirea Complicațiilor: Scolioza severă și netratată poate duce, pe termen lung, la dureri cronice, probleme respiratorii (prin reducerea spațiului toracic), probleme cardiace (rar) și un impact semnificativ asupra calității vieții și a imaginii de sine.

Perioada critică pentru depistare este pubertatea, între 10 și 14-16 ani, pe durata puseurilor de creștere rapidă. În această fereastră de timp, o curbură mică poate progresa rapid, dar tot în această perioadă, intervențiile conservative (exerciții, corset) pot fi cele mai eficiente, valorificând potențialul de creștere rămas.

Cine Ar Trebui Verificat și Când?

Orice copil sau adolescent, în special pe perioada pubertății, ar trebui să fie supus unui control postural regulat. Acest lucru este cu atât mai important dacă există un istoric familial de scolioză, deoarece factorii genetici pot juca un rol în formele idiopatice.

Controalele pot fi efectuate:

• Acasă: De către părinți, în mod regulat.
• La Școală: Prin programe de screening școlar (acolo unde acestea există), realizate de asistenți medicali școlari sau profesori de educație fizică instruiți.
• La Cabinetul Medicului: De către medicul de familie sau medicul pediatru, în timpul controalelor medicale regulate.

Semne și Simptome: La Ce Să Fii Atent? (Checklist pentru Părinți și Educatori)

Scolioza, în stadiile incipiente, rareori provoacă durere și este adesea asimptomatică. De aceea, identificarea se bazează în mare parte pe observarea vizuală a unor semne subtile. Acestea pot fi mai ușor de observat atunci când copilul stă în poziție verticală sau se apleacă.

Iată care sunt cele mai comune semne care ar trebui să ridice un semn de întrebare:

1. Umeri Inegali: Un umăr pare mai ridicat decât celălalt.
2. Un Omoplat Mai Proeminent: Unul dintre omoplați iese mai mult în afară sau este mai ridicat față de celălalt.
3. Talie Inegală: O parte a taliei este mai “scobită” sau curbată spre interior decât cealaltă. Spațiul dintre braț și corp este diferit pe cele două părți.
4. Un Șold Mai Ridicat sau Mai Proeminent: Un șold pare mai înalt sau iese mai mult în afară.
5. Capul Nu Este Centrat: Capul pare să nu fie aliniat direct deasupra pelvisului.
6. Îmbrăcămintea Nu Atârnă Drept: Tivul unei bluze sau al unei rochii stă strâmb, sau o curea nu este la nivel.
7. Coaste Proeminente (Gibozitate Costală): Acest semn devine evident în special la testul aplecării (vezi mai jos).

Este important de menționat că prezența unuia sau mai multor dintre aceste semne nu confirmă neapărat diagnosticul de scolioză, dar indică necesitatea unei evaluări medicale aprofundate.

Testul Aplecării (Testul Adams): Cel Mai Simplu Instrument de Screening

Acesta este cel mai eficient și simplu test pentru a depista scolioza într-un stadiu incipient și poate fi realizat de oricine, acasă sau la școală.

Cum se realizează Testul Adams:

1. Pregătirea: Copilul stă în picioare, cu tălpile lipite sau ușor depărtate, picioarele și genunchii drepți. Spatele este gol, pentru o vizualizare clară a coloanei și a coastelor.
2. Execuția: Copilul se apleacă încet înainte, începând cu capul, apoi gâtul, lăsând brațele să atârne relaxate, cu palmele lipite sau îndreptate una spre cealaltă. Se va apleca până când spatele devine aproape paralel cu podeaua, dar fără a forța. Genunchii trebuie să rămână drepți.
3. Observarea: Persoana care examinează (părinte, educator, asistent medical) se poziționează în spatele copilului, privindu-l din spate și din lateral, la nivelul spatelui. Se caută asimetrii:
   • Cocoașă Costală (Gibozitate Costală): O proeminență mai ridicată a coastelor pe o parte a toracelui, în comparație cu cealaltă. Acest lucru este cauzat de rotația vertebrelor, care “împinge” coastele spre spate pe o parte.
   • Proeminență Lombară: O asimetrie similară, dar în zona lombară (partea de jos a spatelui).
4. Documentarea (Opțional): Dacă se observă asimetrii, poate fi utilă o fotografie din spate, din unghiul în care asimetria este cea mai vizibilă, pentru a o putea compara cu o evaluare medicală ulterioară.

Apariția unei proeminențe pe o parte a spatelui (gibozitate) în timpul testului Adams este un indicator puternic al prezenței scoliozei și necesită investigații suplimentare.

Unde și Cine Poate Ajuta la Depistare?

• Părinții: Sunt primii și cei mai importanți observatori. Rutina unui control vizual acasă, o dată la câteva luni, este recomandată, mai ales în perioada de creștere rapidă.
• Cadre Didactice și Asistenți Medicali Școlari: În școlile unde există programe de screening, aceștia joacă un rol vital în identificarea timpurie a copiilor cu risc.
• Medici de Familie și Pediatri: Controalele medicale anuale ar trebui să includă și o evaluare posturală.
• Medici Specialiști: Ortopezii, medicii de recuperare medicală sau fisioterapeuții sunt specialiștii indicați pentru o evaluare completă și confirmarea diagnosticului.

Ce Urmează După O Suspiciune?

Dacă observați unul sau mai multe dintre semnele menționate mai sus sau dacă testul Adam este pozitiv, următorul pas este crucial și trebuie făcut fără întârziere: consultați un medic. Ideal, un medic pediatru va evalua inițial situația și, dacă suspiciunea persistă, va recomanda un consult la un medic ortoped pediatru sau un medic specialist în recuperare medicală.

La cabinetul medicului, va urma un proces de evaluare care include:

1. Anamneza Detaliată: Medicul va pune întrebări despre istoricul medical al copilului, istoricul familial de scolioză, vârsta la care a început pubertatea și prezența oricăror dureri sau alte simptome.
2. Examinarea Fizică Completă: Medicul va evalua postura copilului din față, spate și lateral, atât în picioare, cât și în aplecare (testul Adam). Va verifica egalitatea lungimii picioarelor, mobilitatea coloanei și semne neurologice, dacă este cazul.
3. Investigații Imagistice: Cel mai important pas pentru confirmarea diagnosticului și măsurarea curburii este radiografia coloanei vertebrale. Se efectuează de obicei o radiografie a întregii coloane (de la gât la pelvis) în poziție verticală, din față/spate și, uneori, din lateral. Pe baza radiografiei, medicul va măsura Unghiul Cobb, care cuantifică severitatea curburii.

Stabilirea Diagnosticului și a Planului de Management

Pe baza examinării clinice și a radiografiilor, medicul va stabili diagnosticul: este sau nu scolioză? Dacă da, se va determina tipul (idiopatică, congenitală, neuromusculară etc., deși idiopatică este cel mai comun), localizarea curburii (lombară, toracală, combinată) și, cel mai important, severitatea (valoarea Unghiului Cobb) și potențialul de progresie. Potențialul de progresie depinde în mare măsură de cât de mult este încă în creștere copilul (evaluat prin vârsta osoasă și semne specifice pe radiografii, cum ar fi Semnul Risser).

Planul de management este individualizat și depinde în mare măsură de acești factori:

• Vârsta copilului și cât de mult mai are de crescut: Un copil mic cu o curbură moderată prezintă un risc mult mai mare de progresie severă decât un adolescent aproape de finalul creșterii cu aceeași curbură.
• Severitatea curburii (Unghiul Cobb): Curburile mici necesită management diferit față de cele mari.
• Localizarea curburii: Curburile toracale au un potențial de progresie mai mare decât cele lombare.
• Tipul de scolioză: Scolioza neuromusculară, de exemplu, are un potențial de progresie mai mare decât cea idiopatică.

Remedii și Managementul Scoliozei

Este important de înțeles că, în cele mai multe cazuri de scolioză idiopatică structurală, nu există “remedii” simple care să “îndrepte” complet coloana fără intervenție majoră, odată ce curbura s-a instalat. Termenul potrivit este managementul scoliozei, care urmărește să oprească progresia curburii, să amelioreze simptomele și să mențină funcționalitatea coloanei. Opțiunile principale de management sunt:

1. Observația: Pentru curburile ușoare (de obicei sub 20 de grade Cobb) la copiii în creștere, managementul inițial constă în monitorizare activă. Copilul va face controale periodice (de obicei la 4-6 luni) cu medicul ortoped și radiografii de control pentru a vedea dacă și cât de repede progresează curbura. Această abordare este potrivită atâta timp cât curbura rămâne mică și/sau riscul de progresie este scăzut.

2. Corsetul Ortopedic (Bracing): Aceasta este principala metodă de tratament non-chirurgical pentru curburile moderate (de obicei între 20 și 40-45 de grade Cobb) la copiii a căror creștere nu s-a încheiat. Scopul corsetului nu este să îndrepte curbura existentă, ci să oprească sau să încetinească progresia ei pe măsură ce copilul crește. Corsetul trebuie purtat un număr specific de ore pe zi (adesea între 18 și 23 de ore, în funcție de tipul de corset și recomandarea medicului) până la finalul creșterii osoase. Eficacitatea corsetului depinde majoritar de complianța pacientului la purtare. Există diverse tipuri de corsete (Milwauke, Boston, Cheneau etc.), alese în funcție de localizarea și severitatea curburii.

3. Kinetoterapia și Exercițiile Specifice: Deși kinetoterapia, prin ea însăși, nu poate corecta semnificativ o curbură structurală odată formată, ea joacă un rol complementar esențial în managementul scoliozei. Obiectivele kinetoterapiei includ:

   • Îmbunătățirea posturii și conștientizării corporale.
   • Întărirea musculaturii spatelui și a trunchiului (core-ului) pentru a oferi suport coloanei.
   • Îmbunătățirea flexibilității și mobilității acolo unde este necesar.
   • Reducerea durerii, dacă aceasta există.
   • Menținerea funcției respiratorii (care poate fi afectată în curburile toracale severe). Metode specifice, cum ar fi Metoda Schroth, sunt create special pentru pacienții cu scolioză și implică exerciții individualizate de respirație și posturare menite să de-rotească și să alungească trunchiul în zonele afectate. Kinetoterapia este adesea recomandată în combinație cu observația sau purtarea corsetului.

4. Intervenția Chirurgicală: Chirurgia este, de obicei, rezervată cazurilor severe de scolioză (de obicei peste 40-50 de grade Cobb la finalul creșterii sau curburilor care progresează rapid și nu pot fi controlate prin corset). Scopul operației este de a corecta parțial curbura și, mai important, de a stabiliza coloana prin fuziunea vertebrelor afectate cu ajutorul unor implante metalice (tije, șuruburi). Chirurgia previne progresia ulterioară a curburii și reduce riscul complicațiilor pe termen lung, cum ar fi problemele respiratorii sau durerea severă. Este o procedură importantă și decizia de a o efectua se ia după o evaluare atentă a beneficiilor versus riscurilor.

Prevenire Scolioza: Este Posibilă?

În cazul scoliozei idiopatice, care reprezintă majoritatea cazurilor, cauza exactă este necunoscută, deși se crede că factorii genetici joacă un rol important. Din acest motiv, prevenirea scoliozei în sensul clasic (evitarea apariției ei) nu este posibilă în prezent.

Cu toate acestea, putem vorbi despre strategii de minimizare a riscurilor sau de prevenire a agravării/complicatiilor:

1. Depistarea Precoce: Aceasta este cea mai eficientă formă de “prevenire” a problemelor severe! Prin identificarea curburilor mici în faza de creștere, se poate începe managementul adecvat (observație, corset) care poate opri progresia și evita necesitatea intervenției chirurgicale.
2. Adoptarea Unui Stil de Viață Sănătos:
   • Activitate Fizică Regulată: Menținerea unui tonus muscular bun, în special al mușchilor spatelui și abdominali (“core”), oferă un suport mai bun coloanei vertebrale. Sporturile care implică ambele părți ale corpului simetric (înot, alergare, baschet, volei) sunt benefice. Evitarea sedentarismului este crucială.
   • Postura Corectă: Deși postura incorectă nu cauzează scolioza structurală, o postură bună este importantă pentru sănătatea generală a coloanei și poate ajuta la ameliorarea unor simptome, cum ar fi durerea musculară. Conștientizarea posturii, în special în timpul perioadelor lungi de stat pe scaun (la școală, la birou), este recomandată.
   • Utilizarea Corectă a Ghiozdanului: Greutatea excesivă sau purtarea ghiozdanului pe un singur umăr nu cauzează scolioza structurală, dar poate contribui la disconfort muscular și la o postură incorectă. Se recomandă purtarea ghiozdanului pe ambii umeri și limitarea greutății la maxim 10-15% din greutatea corporală a copilului.
3. Controale Medicale Periodice: Pe lângă vizitele regulate la pediatru (care ar trebui să includă și o evaluare a coloanei), screening-urile organizate în școli sau cabinetele medicilor de familie în anii critici de creștere sunt extrem de utile.

Concluzie

Scolioza este o afecțiune complexă a coloanei vertebrale, dar care, în majoritatea cazurilor, poate fi gestionată eficient dacă este depistată la timp. Semnele vizibile și testul simplu Adam sunt instrumente la îndemâna oricui pentru a ridica o suspiciune. Un consult medical specializat, urmat de investigații imagistice, este pasul logic următor pentru a confirma diagnosticul și a stabili un plan de management adecvat. Opțiunile de tratament variază de la observație și kinetoterapie la purtarea unui corset sau, în cazurile severe, chirurgia. Deși scolioza idiopatică nu poate fi prevenită în sensul clasic, depistarea precoce și un stil de viață activ, axat pe o musculatură puternică a spatelui, sunt cele mai bune strategii pentru a minimiza impactul acestei afecțiuni asupra sănătății pe termen lung. Nu ezitați să discutați cu medicul specialist orice îngrijorare legată de postura sau coloana vertebrală a copilului dumneavoastră.