La 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, iar la 1 ianuarie 2020 se vor împlini 13 ani de la integrare. Ce a însemnat pentru România cei aproape 13 ani de prezență în UE?

În toți acești ani, mass-media a vorbit în mod perpetuu despre România ca stat membru al Uniunii Europene, spunând că îi „oferă toate facilitățile și drepturile”. Cu toate acestea, ce i-a oferit UE de la integrare și până în zilele noastre? Ei bine, i-a oferit cetățenilor săi un nivel de trai la fel de scăzut ca înainte de 2007, obligându-i să părăsească țara din cauza problemelor financiare tot mai acute! Și asta, dacă ne raportăm la câștigurile salariale cele mai scăzute, cele mai scumpe contribuţii de asigurări sociale (CAS, CASS, impozitul pe venit etc.), și aproape cea mai mică bogăție pe cap de persoană din întreaga UE, care produce emigrarea în masă.

Datorită neajunsurilor materiale cotidiene, veniturilor mici, lipsa unui loc de muncă decent, stabilitatea, calitatea slabă a clasei politice de-a lungul timpului, corupției, conform celor mai recente date statistice, aproximativ 9.700.000 de români trăiesc în străinătate.

„Dintre aceștia, aproximativ 5.600.000 se află în Diaspora, diferența în comunitățile istorice”, iar România se distruge încetul cu încetul.

Trebuie subliniat faptul că salariul minim este aproape cel mai mic din întreaga UE, în timp ce CAS-ul este proporțional cu câștigurile, adică cel mai mare din toată Europa, care distruge practic familiile românești și antreprenoriatul lor.

La salariul minim brut de 2080 lei pe lună, salariul net (în mână) primit de angajat este de 1263 Lei (265 EURO), iar costul contribuțiilor totale plătit de firmă către stat după includerea contribuției asiguratorie pentru muncă de 2.25%, este de 2127 de lei.

Deci, în final lucrătorul român obișnuit plătește statului contribuții în valoarea de 817 Lei, astfel:

  • 25% CAS (pensii): 520 RON
  • 10% CASS (sănătate): 208 RON
  • Deducere personală 0 persoane: 465 RON
  • 10% Impozit pe venit: 89 RON

În plus, avem cele mai puține active de persoană din întreaga UE – iar nivelul de creștere a prețurilor pentru servicii și bunuri, adică inflația este, de asemenea, aproape cea mai mare din întreaga UE.

Până la urmă, cine este dispus să traiască cu 265 de Euro de persoană într-o țară în care câștigul este de 4,7 ori mai mic decât în ​​Germania, în condițiile în care prețurile produselor de larg consum (produse alimentare, de curățenie și de îngrijire personală) la combustibilii, energie. etc. sunt în mare aceleași?

În aceste condiții, românii au un mare impediment în a economisi bani, și este practic o modalitate de a-i împinge permanent pe un loc de muncă plătit mizerabil sau de a emigra în străinătate.

Ei bine, după aderarea României la UE, majoritatea românilor se așteptau la o revenire la normalitate în propria lor țară, dar s-au înșelat.

 

Comentarii pe Facebook