Căderea Marilor Imperii și valul iluzoriei libertăți

Statul paralel nu este o creație recentă sau una imaginară a lui Liviu Dragnea. Este o tristă realitate în toate țările așa-zisei lumi libere și una care încearcă să prindă rădăcini (dar nu reușește) sau a fost stârpită în țări aflate sub dictaturi. Dictatorii nu își doresc rivali în lupta pentru putere, astfel încât nu vom întâlni masoni în Germania lui Hitler, Italia lui Mussolini sau România lui Ceaușescu. Nu mai spunem de încrengătura formată din servicii secrete, corporații, bănci și societăți secrete care formează guvernul subteran din România, dar care nu poate spera la o viață lungă în Coreea lui Kim Jong Un, de pildă.

Statul paralel este o creație necesară pentru Oculta mondială. Necesară din momentul trecerii de la controlul fățiș și totalitar asupra maselor („overt control”) la un control mai redus și mai puțin pe față („covert control”). Momentul în care s-a făcut această trecere a coincis cu momentul dispariției sau reducerii atribuțiilor monarhilor împreună cu dezmembrarea marilor imperii. Controlul total are o durată redusă de viață, mai devreme sau mai târziu populația se va revolta contra liderilor săi. Descentralizarea și trecerea la așa-zisa democrație poate da o iluzie de libertate, populația nemaiavând motiv de revoltă („dacă nu îți place un lider poți să alegi altul”). Dar statul paralel rămâne întotdeauna acolo, el fiind cel care trage frâiele puterii.

Masonii și „verii” lor, Iluminații din Bavaria, au jurat să distrugă monarhiile și marile imperii (un lucru aparent bun) și după câte vedem în acest moment s-au ținut de cuvânt.

Pe lângă trecerea de la controlul fățiș la cel subteran, societățile secrete au mai avut însă un alt motiv ascuns pentru a dărâma marile imperii. Deci, noi nu îi suspectăm pe acești indivizi ca fiind mânați de țelul nobil de a elibera statele-națiuni de sub „papucul” țarului, kaizerului sau regelui. Marile imperii, entități politice conduse de indivizi cu ego-uri supradimensionate nu puteau fi înglobate în sistemul post-Versailles sau în cel apărut după al Doilea Război Mondial (ONU și UE). Ne este astfel foarte greu să credem că țarul Rusiei, kaizerul german sau împăratul austro-ungar ar fi fost de acord să renunțe la o mare parte din atribuțiile lor în favoarea unui organism supra-statal. Astfel încât, au trebuit să dispară iar imperiile lor să fie fărâmițate. O aplicare clară a principiului „divide et impera” care a fost mai târziu pus în acțiune și la dezmembrarea Iugoslaviei.

Altfel nu ne putem explica de ce masonii care au luptat pentru distrugerea marilor imperii și crearea statelor-națiuni sprijină azi distrugerea acestora din urmă prin „absorbirea” lor în Uniunea Europeană și ONU. Repetăm totuși că acest al doilea motiv este mai mult o speculație dar arată duplicitatea membrilor francmasoneriei (care sprijin fățiș Uniunea European, un adevărat imperiu) și al celorlalte societăți secrete „patronate” de Oculta mondială.

Autor: Cimpoieru Ciprian