Ce Faci Când Copilul Este Agresat de Alt Copil? Ghid Complet pentru Părinți

Nimic nu sfâșie inima unui părinte mai mult decât imaginea copilului său suferind. Iar când suferința provine din partea altui copil, situația capătă nuanțe complexe, ridicând spirale de întrebări, îngrijorări și, uneori, chiar vinovăție. Este o veste greu de digerat: copilul tău, pe care îl vezi ca pe o ființă inocentă și plină de lumină, este victima agresiunii. Fără îndoială, primul impuls este să te arunci cu instinct defensiv, să protejezi, să reacționezi. Dar realitatea este mult mai nuanțată, iar o abordare corectă și constructivă este esențială nu doar pentru a rezolva situația imediată, ci și pentru a contribui la dezvoltarea emoțională și socială pe termen lung a copilului tău.

Acest articol nu este un simplu set de instrucțiuni. Este un ghid, un partener în explorarea acestui teritoriu dificil, menit să te echipeze cu informațiile, strategiile și perspectiva necesare pentru a naviga cu succes prin momentele în care copilul tău se confruntă cu agresiunea altor copii. Vom depăși simpla reacție și vom construi o fundație solidă pentru a ajuta copilul să înțeleagă, să gestioneze și, în cele din urmă, să depășească aceste experiențe, ieșind din ele mai puternic și mai rezilient.

Pasul 1: Recunoaște Semnele. Nu Ignora Șoaptele Dureroase.

Este ușor, uneori, să minimizăm anumite comportamente ale copiilor, punându-le pe seama imaginației, a unei zile proaste sau a unei personalități mai sensibile. Însă, când vine vorba de agresiune, ignoranța nu este o opțiune. Recunoașterea timpurie a semnelor este crucială. Aceste semne pot fi subtile sau evidente, fizice sau emoționale, și pot apărea acasă, la grădiniță, la școală sau în timpul jocurilor cu alți copii.

Semne Fizice Posibile:

• Vânătăi, zgârieturi, tăieturi sau leziuni inexplicabile: Acestea sunt adesea cele mai evidente semne, deși copiii pot inventa explicații pentru a-și proteja agresorul sau de teamă.
• Haine sau obiecte personale deteriorate: Rupturi, murdărie neobișnuită pe haine, jucării stricate.
• Disconfort fizic frecvent: Dureri de cap, dureri de stomac, greață, în special înainte de a merge la grădiniță/școală sau la activități sociale.
• Refuzul de a merge la anumocare sau la școală: Acest refuz poate fi însoțit de plâns, tensiune sau comportamente regresive.

Semne Emoționale și Comportamentale:

• Schimbări bruște de comportament: Devine mai retras, mai tăcut, mai irascibil, mai agresiv, mai capricios sau mai anxios.
• Pierderea interesului pentru activități preferate: Nu mai vrea să meargă la joacă, să participe la activități de grup sau să petreacă timp cu prietenii.
• Probleme cu somnul: Insomnii, coșmaruri frecvente, teamă de întuneric, refuzul de a dormi singur.
• Probleme cu alimentația: Pierderea poftei de mâncare, mâncat compulsiv, refuzul anumitor alimente.
• Frică de anumite persoane sau locuri: Evită anumiți copii, anumite zone din curte sau de la școală.
• Scăderea stimei de sine: Se critică singur, se simte nevaloros, se compară negativ cu ceilalți.
• Retragere socială: Evită contactul vizual, nu inițiază conversații, pare deprimat sau izolat.
• Anxietate crescută: Se teme constant, are nevoie de reasigurări suplimentare, pare a fi mereu în alertă.
• Dezvoltarea unor ticuri nervoase: Frecarea mâinilor, rosul unghiilor, tuse nervoasă, etc.
• Dezvoltarea unei personalități “prea” cuminți: Uneori, copiii agresati devin excesiv de docili și evită orice conflict, pentru a nu atrage atenția negativă.

Verifică și Contextul:

• Întreabă despre jocurile și relațiile cu ceilalți copii: Fă acest lucru într-un mod deschis, fără a-l acuza sau presa. Întrebări precum “Cum a fost ziua ta astăzi?”, “Cu cine te-ai jucat?”, “A fost ceva distractiv/neplăcut?” pot deshide discuții.
• Observă interacțiunile sale: Cum se comportă când joacă cu alți copii? Este timid, evitant, sau, dimpotrivă, încearcă să domine?
• Ascultă cu atenție ce îți povestește: Uneori, copiii spun indirect lucruri care indică o problemă.
• Discută cu educatoarea/învățătoarea/diriginte: Profesorii sunt primii care pot observa anumite dinamici în grupul de copii.

Pasul 2: Ascultă și Validează. Fii Refugiu, Nu Judecător.

Odată ce ai detectat semne care sugerează că copilul tău este agresat, primul și cel mai important pas este să creezi un spațiu sigur pentru ca el să vorbească. Nu îl întrerupe, nu-l judeca, nu-i minimaliza trăirile. Ascultă cu inima deschisă și cu atenție maximă.

Cum să Abordezi Discuția:

1. Creează un Moment Propice: Alege un moment în care sunteți amândoi relaxați, departe de distrageri (telefon, televizor). Poate fi în timpul unei plimbări, în mașină, înainte de culcare.
2. Începe cu Blândețe: Spune-i că ai observat că pare neliniștit/trist/speriat și că îți dorești să înțelegi ce se întâmplă. “Am observat că ești mai tăcut în ultima vreme. Vrei să îmi povestești ce te frământă?”
3. Ascultă Activ: Privește-l în ochi, dă din cap în semn de înțelegere, folosește fraze care îi arată că îl asculți: “Înțeleg”, “Așa deci”, “Și apoi?”. Lasă-l să-și exprime povestea în propriul ritm.
4. Validează-i Emoțiile: Indiferent de ceea ce îți spune, cel mai important lucru este să îi validezi sentimentele. Spune-i că este normal să se simtă speriat, furios, trist, confuz. “Îmi imaginez că te-ai simțit foarte speriat atunci”, “Este absolut normal să fii supărat că X a făcut asta”, “Înțeleg că te-ai simțit singur și rănit”. Evită fraze precum “Nu te mai plânge” sau “Nu e mare lucru”.
5. Nu Întrerupe cu Soluții: Scopul inițial nu este să rezolvi problema, ci să-l lași să se descarce și să simtă că este ascultat și crezut. Soluțiile vor veni, dar nu în acest prim pas.
6. Întreabă pentru Clarificare (cu delicatețe): Dacă nu înțelegi anumite aspecte, întreabă-l cu blândețe. “Ce a însemnat exact când a spus X?”, “Cum te-ai simțit când s-a întâmplat asta?”.
7. Asigură-l că este Iubit și Protejat: Subliniază-i că tu ești de partea lui și că îl vei ajuta. “Sunt aici pentru tine”, “Nu ești singur în asta”, “Vom rezolva asta împreună”.

Ce să NU Faci:

• Nu-l învinovăți: Evită să spui “Ce ai făcut tu ca să provozi asta?” sau “Trebuia să te aperi”. Acum nu este momentul pentru a pune responsabilitatea pe el.
• Nu minimiza situația: “Așa sunt copiii”, “Lasă, că trece”. Pentru copilul tău, acea experiență este reală și dureroasă.
• Nu promite lucruri pe care nu le poți face: Nu îi spune că “nu se va mai întâmpla niciodată” sau că “o să vorbesc cu X și o să se termine”.
• Nu reacționa impulsiv: Nu te duce imediat la părinții celuilalt copil în stare de furie. Ai nevoie de timp să te calmezi și să analizezi situația.

Pasul 3: Evaluează Situația și Stabilește Contextul. Agresiunea se Manifestă Sub Diverse Forme.

Agresiunea nu este un concept singular. Ea poate apărea sub diverse forme, cu nivele de intensitate diferite, și contextul în care se manifestă este crucial pentru a decide pașii următori. Este important să înțelegi ce anume s-a întâmplat, cine este implicat și unde se petrece cel mai frecvent.

Tipuri de Agresiune:

• Agresiune Fizică: Lovituri, împins, mușcat, zgâriat, lovit cu obiecte.
• Agresiune Verbală: Insulte, porecle, amenințări, tachinări răutăcioase, răspândirea de zvonuri.
• Agresiune Socială/Relațională: Excludere din grup, ignorare intenționată, răspândirea de bârfe pentru a-i afecta reputația, manipularea prietenilor pentru a-l izola.
• Agresiune Psihologică: Teroare, intimidare, șantaj emoțional, umilire.
• Cyberbullying: Agresiunea prin intermediul tehnologiei (mesaje text, rețele sociale, email). Acest tip de agresiune, deși similară cu cea verbală/psihologică, are particularitatea de a fi omniprezentă și adesea anonimă.

Factori de Evaluare:

• Frecvența: Se întâmplă o dată, de câteva ori, sau este un comportament constant?
• Intensitatea: Sunt incidente minore sau episoade severe care pun în pericol siguranța fizică sau emoțională?
• Contextul: Unde se întâmplă? La școală, la grădiniță, în parcul de joacă, pe internet?
• Persoana Agresoare: Este vorba de un singur copil, un grup, cineva de o vârstă apropiată, sau un copil semnificativ mai mare? Agresorul are antecedente de astfel de comportamente?
• Răspunsul Copilului Tău: Cum a reacționat copilul tău? A încercat să se apere, s-a retras, a cerut ajutor?

Colectează Informații (cu discernământ):

• Comunică cu Școala/Grădinița: Dacă agresiunea are loc în mediul instituțional, discută cu educatoarea, învățătoarea sau dirigintele. Păstrează o evidență a conversațiilor și a măsurilor luate.
• Discută cu Părinții Celuilalt Copil (doar după ce te-ai calmat și ai o imagine clară): Abordarea părinților celuilalt copil necesită tact. Nu începe cu acuzații, ci cu o dorință de a înțelege și de a colabora.
• Documentează Incidentele: Notează data, ora, locul, persoanele implicate, ce s-a întâmplat, ce a zis copilul tău și ce a zis celălalt copil (dacă știi). Această documentare este utilă dacă este necesară o intervenție mai formală.

Pasul 4: Împuternicește-ți Copilul. Nu Îl Face Dependent de Soluțiile Tale.

Unul dintre cele mai importante obiective pe termen lung este să-ți echipezi copilul cu instrumentele necesare pentru a gestiona astfel de situații. Scopul tău nu este să fii un “bodyguard” permanent, ci să îl ajuți să dezvolte reziliență, inteligență emoțională și abilități sociale.

Strategii pentru a Împuternici Copilul:

1. Învățați Să Spună “NU” și “Oprește-te!”: Exersați împreună, acasă, cum să spună ferm și clar “Nu” sau “Oprește-te!” atunci când se simt inconfortabil. Acest lucru necesită încredere în sine, care se construiește prin repetare și validare.
2. Tehnici de Gestionare a Furiei și Frustrării: Ajută-l să identifice ce simte (“Sunt supărat”, “Sunt furios”) și să învețe metode sănătoase de a-și exprima aceste emoții, cum ar fi:
   • Respirația profundă: Numărați până la zece, inspirând pe nas și expirând pe gură.
   • Desenatul sau scrisul: Exprimarea emoțiilor prin artă.
   • Activitate fizică: Alergatul, săritul, lovirea unei perne (într-un mod controlat).
   • Găsirea unui “loc sigur”: Un colț liniștit unde se poate retrage pentru a se calma.
3. Dezvoltarea Abilităților Sociale:
   • Jocuri de rol: Simulați situații de conflict și exersați diferite răspunsuri.
   • Îmbunătățirea comunicării: Ajutați-l să-și exprime nevoile și sentimentele clar și respectuos.
   • Învățarea empatiei: Ajutați-l să înțeleagă perspectivele celorlalți (chiar și ale agresorului, într-un mod specific, fără a justifica agresiunea).
4. Construirea Stimei de Sine: Lăudați-i eforturile, nu doar rezultatele. Ajuți-l să-și descopere talentele și pasiunile. Asigurați-l că este valoros așa cum este. Oferiți-i oportunități să experimenteze succesul.
5. Învățarea Strategiilor de Evitare și Soluționare a Conflictelor:
   • Ignorarea: Uneori, cea mai bună reacție la agresiunea verbală este să o ignori și să te îndepărtezi.
   • Căutarea Ajutorului: Învățați-l pe cine poate apela (un adult de încredere, un prieten, un profesor).
   • Negocierea și Compromisul: (Aplicabil în anumite contexte, nu pentru agresiunea severă).
6. Empowerment prin Cunoaștere: Explicați-i ce este agresiunea, de ce nu este ok și cum să se protejeze. Folosiți cărți, povești, discuții adaptate vârstei.

Pasul 5: Comunicarea cu Școala/Grădinița. Parteneriat pentru Siguranță.

Mediul educațional este un spațiu esențial în viața copilului, iar dacă agresiunea are loc acolo, colaborarea cu cadrele didactice devine prioritară. Nu privi școala ca pe un dușman, ci ca pe un partener în asigurarea siguranței și bunăstării copilului tău.

Cum să Abordezi Cadrele Didactice:

1. Programează o Întâlnire: Nu aborda subiectul în fugă pe hol. Solicită o întâlnire programată cu educatoarea, învățătoarea sau dirigintele.
2. Fii Calmat și Structurat: Prezintă situația calm, cu fapte, nu cu emoții exacerbate. Fii pregătit să prezinți informațiile pe care le-ai adunat (date concrete, frecvența incidentelor).
3. Exprimă-ți Îngrijorarea: Spune clar că ești îngrijorat de bunăstarea copilului tău și cauți soluții împreună.
4. Ascultă Perspectiva Didascalicului: Profesorii pot avea o perspectivă diferită asupra dinamicii grupului. Ascultă cu atenție ce au observat ei.
5. Clarifică Politicile Școlii: Întreabă despre politicile școlii privind agresiunea, bullying-ul și cum sunt gestionate aceste situații.
6. Colaborează pentru un Plan de Acțiune: Propuneți împreună strategii de intervenție:
   • Supraveghere sporită: Asigurarea că un adult este prezent în zonele unde au loc incidentele.
   • Intervenție directă: Cum vor reacționa profesorii în momentul unui incident.
   • Discuții cu ambii copii: O mediere condusă de un adult.
   • Educarea grupului: Lecții despre empatie, respect și gestionarea conflictelor, dedicate întregii clase.
   • Monitorizarea progresului: Stabiliți un sistem de feedback pentru a evalua dacă situația se îmbunătățește.
7. Păstrează Evidența: Anotează datele întâlnirilor, numele persoanelor cu care ai discutat și concluziile. Aceasta este importantă în cazul escaladării situației.
8. Nu te Sfidă de Primul Răspuns: Uneori, școala poate fi reticentă în a recunoaște existența bullying-ului. Insistă cu tact și probe.

Pasul 6: Comunicarea cu Părinții Celuilalt Copil. Un Pas Delicat, dar Adesea Necesar.

Abordarea părinților copilului agresor este un pas delicat, care necesită multă diplomație și calm. Scopul nu este să cauți vinovați sau să te confrunți, ci să înțelegi situația și să colaborezi pentru a găsi o soluție care să protejeze ocrotinții, dar și pe copilul agresor, care ar putea avea propriile sale probleme.

Cum să Abordezi Părinții Celuilalt Copil:

1. Pregătește-te Emoțional: Asigură-te că ești calm și nu acționezi din furie. Fără o atitudine defensivă sau acuzatoare.
2. Alege Momentul și Locul Potrivit: O discuție față în față, într-un loc neutru, este adesea mai eficientă decât o discuție la telefon, unde tonul poate fi greșit interpretat. Poate fi în parc, la ieșirea de la școală, sau programând o scurtă întâlnire.
3. Începe cu Ofertă de Colaborare: Nu începe cu “Copilul dumneavoastră mi-a bătut copilul”. Spune ceva de genul: “Am o îngrijorare legată de relația dintre copiii noștri și aș vrea să discutăm cum putem ajuta copiii să se înțeleagă mai bine.”
4. Prezintă Faptele, Nu Acuzațiile: Descrie incidentele specifice pe care le-ai observat sau care ți-au fost povestite de copilul tău, fără a face presupuneri despre intențiile celuilalt copil. “Am observat că [numele copilului] i-a spus în repetate rânduri lui [numele copilului tău] cuvinte urâte”, sau “Aseară, [numele copilului] l-a împins pe al meu la joacă și i-a stricat jucăria.”
5. Ascultă Perspectiva Celuilalt Părinte: S-ar putea ca ei să aibă o altă versiune a evenimentelor sau să fie complet neștiutori. Ascultă cu atenție. Este posibil ca și ei să se confrunte cu provocări legate de comportamentul copilului lor.
6. Caută Soluții Comune: Concentrați-vă pe rezolvarea problemei. “Cum putem lucra împreună pentru ca [numele copilului tău] să se simtă în siguranță și cum putem ajuta și [numele copilului agresor] să se integreze mai sănătos în grup?”
7. Evită Conflictul: Dacă celălalt părinte este defensiv sau ostil, nu intrați în jocul lor. Mulțumiți-le pentru timpul acordat și retrageți-vă, informând școala sau autoritățile competente, dacă situația o cere.
8. Stabilește Limite Clare: Dacă școala nu reușește să gestioneze situația, sau dacă celălalt copil continuă să fie agresiv în afara mediului școlar, poate fi necesar să limitezi interacțiunile dintre copii, cel puțin pe o perioadă.

Pasul 7: Monitorizează și Adaptează Strategiile. Lupta este uneori lungă.

Situația agresiunii nu se rezolvă neapărat peste noapte. Este un proces care necesită monitorizare constantă și adaptare a strategiilor.

Ce înseamnă Monitorizare:

• Conversații Continue cu Copilul: Continuă să discuți cu el despre cum se simte și cum decurg interacțiunile cu ceilalți copii.
• Observarea Comportamentului: Fii atent la schimbările subtile în comportamentul său.
• Dialog cu Profesorii: Menține o linie de comunicare deschisă cu cadrele didactice.
• Evaluarea Eficacității Strategiilor: Ce a funcționat? Ce nu a funcționat? De ce?
• Adaptarea Planului: Dacă anumite strategii nu dau rezultate, nu ezita să încerci altele noi. Poate fi necesar să apelezi la ajutor specializat.

Când să Ceri Ajutor Specializat:

• Dacă Agresiunea Devine Severe, Frecventă și Persistă: Chiar și după intervențiile voastre și ale școlii.
• Dacă Copilul Manifestă Semne de Traumatism: Coșmaruri frecvente, anxietate severă, depresie, comportamente autodistructive, izolare socială extremă, tulburări alimentare sau de somn persistente.
• Dacă Agresorul Manifestă Comportamente Extrem de Agresive: Inclusiv sadism, lipsă de empatie profundă sau amenințări grave.
• Dacă Părinții Celuilalt Copil Sunt Necooperanți sau Agresivi: Și situația escaladează.
• Dacă Te Simți Copleșit: Este normal să ai nevoie de sprijin.

Unde Poți Găsi Ajutor Specializat:

• Psihologi Infantili sau Adolescenți: Specializați în lucrul cu copii și probleme de comportament.
• Consilieri Școlari: Ei pot fi o resursă excelentă în cadrul instituției educaționale.
• Terapia Familială: Dacă dinamica familială contribuie la problemele copilului sau dacă întreaga familie este afectată.
• Centre de Consiliere Psihologică:

Prevenția: Ce Poți Face Pentru a Reduce Riscul?

Deși nu poți controla complet comportamentul altor copii, poți lua măsuri proactive pentru a-ți echipa copilul și a reduce riscul de a deveni o țintă.

1. Încă de Mic, Dezvoltă-i Inteligența Emoțională: Ajută-l să-și numească emoțiile, să le înțeleagă și să le gestioneze. Aceasta îl face mai rezilient.
2. Învață-l Abilități Sociale: Cum să facă prieteni, cum să comunice eficient, cum să rezolve conflicte pașnic.
3. Construiește-i Stima de Sine: Un copil încrezător în sine este mai puțin probabil să fie o țintă ușoară.
4. Încurajează-l Să Fie Curajos, Nu Agresiv: Curajul înseamnă să-ți aperi drepturile, să spui NU, să ceri ajutor, nu să ataci.
5. Supervizează-i Jocurile (în mod echilibrat): Mai ales la vârste fragede, este important să observi dinamica grupurilor din care face parte.
6. Educă-l Despre Siguranța Online: Dacă folosește internetul, vorbește-i despre riscuri.
7. Creează un Mediu Familial Pozitiv: Un copil care se simte iubit și în siguranță acasă este mai bine echipat pentru a face față dificultăților din exterior.

Concluzie: Nu Ești Singur în Lupta Aceasta.

A fi părinte înseamnă a te confrunta cu provocări neașteptate, iar situația în care copilul tău este agresat este una dintre cele mai grele. Nu te învinovăți. Acționează. Cu răbdare, empatie și o strategie bine pusă la punct, poți transforma această experiență dureroasă într-o oportunitate de creștere pentru copilul tău. Echipat cu informațiile și instrumentele potrivite, poți deveni cel mai bun aliat al său în navigarea acestui peisaj complicat. Amintește-ți: prioritatea ta este siguranța și bunăstarea emoțională a copilului tău, iar tu ești cel mai în măsură să o asiguri. Nu ezita să ceri ajutor, să comunici și să lupți pentru ca ființa ta dragă să crească într-un mediu sigur și iubitor.

Întrebări Frecvente (FAQ)

Întrebarea 1: Ce fac dacă suspectez că copilul meu este agresat, dar el nu îmi spune nimic?

Dacă copilul tău nu vorbește, este esențial să continui să îl asculți, să îi observi comportamentul și să creezi ocazii de discuție. Nu-l presa, dar arată-i că ești acolo pentru el. Poți încerca discuții subtile, bazate pe povești sau situații ipotetice. De exemplu, poți întreba: “Ce crezi că ar trebui să facă un copil dacă altul îl supără?”, sau poți citi o carte despre prietenie și agresiune și apoi purta o discuție despre personaje. De asemenea, este crucial să discuți cu profesorii și să observi interacțiunile din mediul școlar sau de joacă.

Întrebarea 2: Cum pot să-mi învăț copilul să se apere fără să devină agresiv?

Este o linie fină, dar esențială. Apărarea nu înseamnă atac. Îi poți învăța pe copil:

• Să spună ferm “NU” și “Oprește-te!”.
• Să se îndepărteze de situație.
• Să caute ajutor de la un adult de încredere.
• Să folosească limbajul corpului (postură dreaptă, contact vizual ferm, dar nu provocator).
• Să înțeleagă ce este agresiunea și de ce nu este o soluție. Practicarea prin jocuri de rol este foarte utilă.

Întrebarea 3: Ce fac dacă celălalt copil este mult mai mare și mai puternic?

În acest caz, siguranța fizică a copilului tău este prioritatea absolută. Încurajează-l să evite pe cât posibil contactul și să caute imediat ajutor de la un adult. Discuția cu părinții celuilalt copil (dacă este posibil și sigur) și, mai ales, cu școala devine critică. Dacă există un risc real de vătămare fizică, este necesară o intervenție mai fermă, inclusiv informarea autorităților de protecție, dacă situația este gravă și persistă.

Întrebarea 4: Cum pot gestiona propria mea furie și frustrare când copilul meu este victimă?

Este absolut normal să te simți furios și frustrat, chiar și vinovat. Primul pas este să recunoști aceste emoții. Apoi, este esențial să te calmezi înainte de a acționa. Respiră adânc, fă o plimbare, vorbește cu un partener sau un prieten de încredere. Amintește-ți că reacția ta impulsivă, bazată pe furie, ar putea agrava situația sau ar putea fi dăunătoare pentru copilul tău. Concentrează-te pe a fi calm, strategic și un sprijin pentru copilul tău.

Întrebarea 5: Ce rol au jocurile de rol în a-mi ajuta copilul să facă față agresiunii?

Jocurile de rol sunt extrem de valoroase. Ele permit copilului să practice, într-un mediu sigur și controlat, diferite scenarii și răspunsuri la agresiune. Puteți simula situații tipice (porecle, excludere, agresiune fizică minoră) și puteți exersa împreună cum să răspundă. Acest lucru îl ajută pe copil să se simtă mai pregătit și mai încrezător atunci când se confruntă cu situații reale, reducând anxietatea și crescând probabilitatea unui răspuns eficient.

Întrebarea 6: Când ar trebui să iau în considerare terapia pentru copilul meu ca urmare a agresiunii?

Terapia este recomandată dacă observi că agresiunea a avut un impact emoțional profund și persistent asupra copilului. Semnele includ:

• Schimbări majore și persistente în comportament (retrage, agresivitate crescută, anxietate severă).
• Probleme semnificative cu somnul sau alimentația.
• Retragere socială extremă.
• Simptome de depresie sau anxietate.
• Fobii sau frici intense legate de situația de agresiune.
• Scăderea drastică a stimei de sine.
• Dacă copilul nu reușește să depășească trauma, chiar și cu sprijinul familiei și al școlii.

Întrebarea 7: Ce se întâmplă dacă școala nu ia măsuri adecvate?

Dacă școala nu reacționează corespunzător, este important să escaladezi problema. Documentează toate comunicările și solicitările. Cere o întâlnire cu directorul instituției. Dacă nici administratorul nu oferă o soluție satisfăcătoare, poți lua în considerare contactarea inspectoratului școlar sau a altor autorități educaționale competente. În cazuri extreme, unde siguranța copilului este compromisă și școala nu intervine, poate fi necesară consultarea unui avocat specializat în dreptul educațional.