Cum Aflu Dacă Sunt Sterilă? Un Ghid Complet al Procesului de Diagnosticare a Infertilității

O întrebare plină de incertitudine și adesea de suferință, “Cum aflu dacă sunt sterilă?” este punctul de plecare pentru multe cupluri care se confruntă cu dificultatea de a concepe un copil. Infertilitatea, definită ca incapacitatea de a obține o sarcină după 12 luni de contact sexual neprotejat și regulat (sau 6 luni pentru femeile de peste 35 de ani), este o provocare complexă ce afectează aproximativ 1 din 6 cupluri la nivel mondial. Este esențial să înțelegem că infertilitatea nu este o sentință, ci o condiție medicală care necesită investigații amănunțite și, de cele mai multe ori, tratament.

Acest articol își propune să demistifice procesul de diagnosticare a infertilității, oferind o perspectivă detaliată asupra pașilor pe care un cuplu îi poate urma pentru a identifica cauzele subiacente și a naviga pe drumul spre concepție. Vom explora semnele care ar trebui să te alerteze, investigațiile specifice pentru femei și bărbați, precum și impactul emoțional al acestui proces.

Ce Înseamnă, De Fapt, Infertilitatea?

Înainte de a ne scufunda în procesul de diagnosticare, este crucial să înțelegem ce înseamnă termenul de infertilitate. Spre deosebire de sterilitate absolută (care este permanentă și ireversibilă), infertilitatea este o condiție în care un cuplu întâmpină dificultăți în a concepe, dar care poate fi adesea tratată.

• Infertilitatea primară: Se definește ca incapacitatea de a rămâne însărcinată vreodată.
• Infertilitatea secundară: Se referă la incapacitatea de a concepe după ce ați avut cel puțin o sarcină anterioară (indiferent dacă a dus la naștere sau nu).

Este important de reținut că infertilitatea nu este o problemă exclusiv feminină. Aproximativ o treime din cazuri sunt atribuite factorilor feminini, o treime factorilor masculini, iar restul sunt cauze combinate sau inexplicabile. Abordarea diagnostică trebuie, prin urmare, să fie întotdeauna una de cuplu.

Când ar Trebui Să Îmi Fac Griji și Să Cer Ajutor Medical?

Majoritatea cuplurilor nu concep imediat. În mod normal, poate dura câteva luni sau chiar un an. Însă există anumite praguri după care este recomandat să consulți un specialist în fertilitate:

1. Dacă ai sub 35 de ani: Este indicat să consulți un medic dacă ai avut contacte sexuale regulate și neprotejate timp de un an și nu ai reușit să concepi.
2. Dacă ai peste 35 de ani: Datorită scăderii naturale a fertilității odată cu vârsta, este recomandat să consulți un medic după șase luni de încercări nereușite.
3. Dacă ai peste 40 de ani: Ar trebui să consulți un specialist imediat ce începi să încerci să concepi, dată fiind scăderea semnificativă a fertilității după această vârstă.

Există și situații în care ar trebui să ceri ajutor medical mai devreme, indiferent de vârstă sau de durata încercărilor, dacă te confrunți cu anumite simptomatologii.

Semne și Simptome Care Ar Putea Indica o Problemă de Fertilitate

Deși absența sarcinii este principalul “simptom”, există și alte semne care pot sugera o problemă de fertilitate, atât la femei, cât și la bărbați:

La Femei:

• Cicluri menstruale neregulate, absente sau foarte dureroase: Acestea pot indica probleme de ovulație (o cauză comună de infertilitate). Un ciclu regulat înseamnă de obicei o ovulație regulată.
• Dureri pelvine cronice: Pot fi un semn de endometrioză sau aderențe pelvine, care pot bloca trompele uterine sau afecta uterul.
• Menstruații abundente sau prelungite: Pot sugera fibroame uterine sau alte anomalii structurale ale uterului.
• Dureri în timpul actului sexual (dispareunie): Poate fi un simptom al endometriozei sau al bolii inflamatorii pelvine.
• Semne de dezechilibru hormonal: Creștere excesivă a părului (hirsutism), acnee severă, căderea părului, creștere inexplicabilă în greutate, secreții lactate non-legate de sarcină (galactoree) – acestea pot indica SOPC, probleme tiroidiene sau prolactină crescută.

La Bărbați:

• Probleme cu funcția sexuală: Dificultăți de erecție (disfuncție erectilă), probleme de ejaculare (ejaculare precoce, ejaculare retrogradă sau absența ejaculării), libido scăzut.
• Dureri, umflături sau noduli în zona testiculară: Pot indica varicocele (vene dilatate în scrot, care pot afecta producția de spermă) sau alte anomalii testiculare.
• Probleme hormonale: Semne de dezechilibru hormonal masculin pot include reducerea pilozității corporale sau faciale, scăderea masei musculare, voce joasă.
• Istoric de infecții: Infecții ale tractului urinar, epididimită, prostatită sau boli cu transmitere sexuală pot afecta fertilitatea masculină.
• Chirurgii anterioare: Intervenții chirurgicale la nivelul testiculelor, hernie inghinală sau vasectomie (chiar dacă a fost inversată).

Primul pas: Consultația inițială și istoricul medical

Indiferent dacă mergi singură sau împreună cu partenerul, prima vizită la un specialist în fertilitate (ginecolog cu supraspecializare în infertilitate sau medic de reproducere umană asistată) este crucială. Medicul va începe prin a aduna un istoric medical detaliat al ambilor parteneri.

Pentru femeie:

• Istoricul menstrual: Vârsta primei menstruații, regularitatea ciclului, durata, abundența, prezența durerilor menstruale (dismenoree).
• Istoricul obstetrical: Numărul de sarcini anterioare, avorturi spontane, sarcini extrauterine, nașteri (vaginale sau prin cezariană), complicații.
• Istoricul ginecologic: Infecții pelvine, boli cu transmitere sexuală, endometrioză, fibrom uterin, chisturi ovariene, rezultate PAP test anterioare anormale, intervenții chirurgicale ginecologice.
• Istoricul medical general: Boli cronice (diabet, tiroidă, boli autoimune), medicamente utilizate, alergii.
• Factori de stil de viață: Fumatul, consumul de alcool, droguri, dietă, greutate, nivel de stres, expunere la toxine.
• Istoricul familial: Prezența infertilității în familie, menopauză precoce la mamă sau surori.

Pentru bărbat:

• Istoricul medical general: Boli cronice, medicamente, infecții (oreion cu complicații testiculare, boli cu transmitere sexuală), intervenții chirurgicale (hernie inghinală, vasectomie, traumatisme testiculare).
• Istoric reproductiv: Fertilitate anterioară cu altă parteneră.
• Factori de stil de viață: Fumatul, alcool, droguri, expunere la substanțe toxice sau temperaturi ridicate (saune, băi fierbinți), utilizarea de steroizi anabolizanți.
• Dezvoltare puberală: Descrierea dezvoltării sexuale.

După colectarea istoricului, medicul va efectua un examen fizic general și specific. Pentru femeie, acesta va include un examen ginecologic cu ecografie transvaginală. Pentru bărbat, un examen fizic care include evaluarea organelor genitale externe.

Investigarea infertilității la femeie

Evaluarea fertilității feminine este complexă și vizează identificarea problemelor la nivelul ovulației, trompelor uterine, uterului și rezervei ovariene.

1. Evaluarea ovulației

Ovulația este eliberarea unui ovul matur din ovar, un proces esențial pentru concepție. Metodele de evaluare includ:

• Teste hormonale de sânge: Acestea oferă o imagine a funcției ovariene și a echilibrului hormonal:
  • FSH (Hormonul Foliculostimulant) și Estradiol (E2): Testate de obicei în ziua a 2-a sau a 3-a a ciclului menstrual. Nivelurile crescute de FSH pot indica o rezervă ovariană scăzută, în timp ce nivelurile de Estradiol pot masca un FSH crescut.
  • LH (Hormonul Luteinizant): Nivelul LH atinge un vârf chiar înainte de ovulație. Un raport LH/FSH anormal (cum ar fi LH>FSH) poate sugera sindromul ovarelor polichistice (SOP).
  • Progesteron: Măsurat în a doua jumătate a ciclului (aproximativ ziua 21-23 într-un ciclu de 28 de zile). Un nivel crescut confirmă că ovulația a avut loc.
  • AMH (Hormonul Anti-Müllerian): Este considerat cel mai bun indicator al rezervei ovariene (numărul total de ovule rămase în ovare). Nivelurile scăzute indică o rezervă ovariană diminuată, în timp ce nivelurile foarte crescute pot fi asociate cu SOP.
  • Prolactina: Nivelurile crescute de prolactină pot interfera cu ovulația.
  • Hormonii tiroidieni (TSH, FT4): Disfuncțiile tiroidiene (hiper- sau hipotiroidismul) pot afecta ovulația și pot duce la avorturi spontane.
• Monitorizarea ciclului prin ecografie transvaginală: Medicul urmărește creșterea foliculilor ovarieni și eliberarea ovulului. Aceasta permite și vizualizarea endometrului (mucoasa uterului) și a altor eventuale anomalii (chisturi, fibroame).
• Teste urinare de ovulație (LH kit-uri): Pot fi folosite acasă pentru a detecta vârful de LH, indicând iminența ovulației.
• Temperatura bazală a corpului (TBC): O creștere ușoară a TBC dimineața, înainte de a te da jos din pat, poate indica ovulația. Este o metodă mai puțin precisă, dar poate oferi indicii.

2. Evaluarea permeabilității trompelor uterine

Trompele uterine trebuie să fie deschise și sănătoase pentru a permite ovulului să ajungă în uter și spermatozoizilor să întâlnească ovulul.

• Histerosalpingografia (HSG): Este o procedură radiologică în care un lichid de contrast este injectat prin colul uterin, umplând cavitatea uterină și trompele. Se fac radiografii pentru a vedea dacă substanța de contrast se varsă în cavitatea abdominală, indicând permeabilitatea trompelor. Poate detecta, de asemenea, anomalii la nivelul cavității uterine. Este adesea prima metodă de investigație a trompelor.
• Histerosonografia (HyCoSy/HyFoSy): Similară cu HSG, dar folosește o soluție salină sau spumă eco-contrastantă și este monitorizată prin ecografie. Nu implică radiații și este mai puțin invazivă. Poate oferi informații despre permeabilitatea tubară și conturul uterin.
• Laparoscopia exploratorie: O procedură chirurgicală minim invazivă, sub anestezie generală, în care un tub subțire cu o cameră video (laparoscop) este introdus printr-o incizie mică în abdomen. Permite vizualizarea directă a organelor reproductive (uter, ovare, trompe) și identificarea aderențelor, endometriozei, chisturilor sau obstrucțiilor trompelor. Poate fi și terapeutică, permițând îndepărtarea aderențelor sau tratamentul endometriozei. Este considerată standardul de aur pentru evaluarea anatomiei pelvine.

3. Evaluarea cavității uterine și a colului uterin

Uterul trebuie să fie sănătos pentru a susține implantarea și dezvoltarea sarcinii.

• Ecografia transvaginală: Permite vizualizarea dimensiunii și formei uterului, grosimii endometrului, prezența fibromilor (tumori benigne musculare) sau polipilor (creșteri benigne ale mucoasei uterine).
• Histeroscopia: O procedură în care un tub subțire cu o cameră (histeroscop) este introdus prin colul uterin pentru a vizualiza direct interiorul uterului. Poate detecta și trata polipi, fibroame submucoase, aderențe (sinechii) sau septuri uterine (malformații congenitale).
• Biopsia endometrială: Rar necesară, dar poate fi efectuată pentru a evalua endometrul și a detecta inflamații cronice (endometrioză) sau alte probleme.
• Evaluarea colului uterin: Se verifică prezența infecțiilor, a inflamațiilor sau a anomaliilor structurale care ar putea împiedica trecerea spermatozoizilor.

Investigarea infertilității la bărbat

Fertilitatea masculină este evaluată în principal prin analiza spermei și, dacă este necesar, prin teste hormonale și genetice.

1. Spermatograma (Analiza spermei)

Este testul fundamental în evaluarea fertilității masculine. Sperma este colectată după o perioadă de abstinență sexuală de 2-7 zile. Analiza evaluează mai mulți parametri:

• Volumul: Cantitatea de lichid ejaculat (normal > 1,5 ml).
• Concentrația (numărul de spermatozoizi): Numărul de spermatozoizi per mililitru de ejaculat (normal > 15 milioane/ml). Oligospermia este o reducere a numărului, iar azoospermia este absența totală a spermatozoizilor.
• Motilitatea (mobilitatea): Procentul de spermatozoizi care se mișcă activ (normal > 40% mobili total, > 32% mobili progresiv). Astenozoospermia este o motilitate redusă.
• Morfologia (forma): Procentul de spermatozoizi cu formă normală (normal > 4% forme normale, conform criteriilor stricte Kruger). Teratozoospermia este o morfologie anormală.
• Vitalitatea: Procentul de spermatozoizi vii (normal > 58% vii).
• pH-ul: Nivelul de aciditate/alcalinitate (normal 7,2 – 8,0).
• Prezența leucocitelor: Indică o inflamație sau infecție (> 1 milion/ml poate indica infecție).

Dacă rezultatele inițiale sunt anormale, se recomandă repetarea testului după 3-4 săptămâni, deoarece calitatea spermei poate fluctua.

2. Teste hormonale masculine

Dacă spermatograma este anormală, medicul poate recomanda teste hormonale pentru a identifica un dezechilibru:

• Testosteron: Principalul hormon sexual masculin.
• FSH și LH: Reglează producția de spermatozoizi și testosteron. Nivelurile crescute de FSH pot indica o problemă la nivelul testiculelor (insuficiență testiculară primară), în timp ce nivelurile scăzute pot sugera o problemă hipotalamică sau hipofizară.
• Prolactina: Nivelurile crescute pot afecta producția de testosteron și spermatozoizi.

3. Teste genetice

• Cariotipul: Verifică anomaliile cromozomiale (ex: Sindromul Klinefelter).
• Microdeleții ale cromozomului Y: Anomaliile la nivelul cromozomului Y pot afecta grav producția de spermatozoizi.
• Mutații ale genei CFTR: Pot fi asociate cu absența congenitală bilaterală a vaselor deferente, o cauză de azoospermie obstructivă.

4. Ecografie scrotală și/sau transrectală

• Ecografia scrotală: Poate identifica varicocelul (vene dilatate în scrot, care pot afecta calitatea spermei), chisturi, tumori sau alte anomalii testiculare.
• Ecografia transrectală: Poate fi utilizată pentru a evalua glandele seminale și canalele ejaculatorii, în cazul unei azoospermii obstructive.

5. Biopsia testiculară

În cazurile de azoospermie (absența spermatozoizilor în ejaculat), o biopsie testiculară poate fi efectuată pentru a determina dacă există producție de spermatozoizi în testicule. Aceasta poate fi diagnostică și, în același timp, terapeutică, permițând colectarea de spermatozoizi pentru fertilizarea in vitro cu injecție intracitoplasmatică de spermatozoizi (ICSI).

Cauze comune ale infertilității

În urma investigațiilor, medicul poate identifica una sau mai multe cauze ale infertilității.

Cauze feminine:

• Tulburări de ovulație:
  • Sindromul Ovarelor Polichistice (SOP): Cea mai comună cauză, caracterizată prin cicluri neregulate, anovulație (lipsa ovulației), exces de hormoni masculini și ovare cu aspect polichistic la ecografie.
  • Disruptii hipotalamice: Stres, efort fizic excesiv, greutate drastic sub sau peste normal pot afecta producția de hormoni ce reglează ovulația.
  • Insuficiența ovariană primară (menopauza precoce): Ovarele încetează să mai funcționeze normal înainte de vârsta de 40 de ani.
  • Hiperprolactinemia: Niveluri crescute de prolactină.
  • Disfuncții tiroidiene.
• Deteriorarea sau blocarea trompelor uterine:
  • Boala Inflamatorie Pelvină (BIP): Adesea cauzată de infecții cu transmitere sexuală (Chlamydia, Gonoreea).
  • Endometrioza: Țesut similar cu mucoasa uterului crește în afara uterului, afectând ovarele și trompele.
  • Chirurgie abdominală sau pelvină anterioară: Poate duce la formarea de aderențe.
• Afecțiuni uterine sau cervicale:
  • Fibroame uterine: În special cele submucoase sau cele care deformează cavitatea uterină.
  • Polipi endometriali.
  • Aderențe uterine (sinechii).
  • Malformații uterine congenitale: Uter septat, uter bicorn etc.
  • Probleme la nivelul colului uterin: Incompetența cervicală sau producția de mucus cervical ostil spermatozoizilor.
• Vârsta maternă avansată: Calitatea și cantitatea ovulelor scad semnificativ după 35 de ani.

Cauze masculine:

• Probleme de producție sau funcție a spermatozoizilor:
  • Varicocel: Dilatarea venelor din scrot, care poate crește temperatura locală și afecta producția de spermă.
  • Infecții: Bolile cu transmitere sexuală sau infecțiile tractului urinar/reproductiv.
  • Probleme hormonale: Hipogonadism.
  • Defecte genetice: Sindromul Klinefelter, microdeleții ale cromozomului Y.
  • Testicule necoborâte (criptorhidism) în copilărie.
  • Expunere la substanțe chimice toxice, radiații, căldură excesivă.
  • Anumiți factori de stil de viață: Fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea, consumul de droguri, steroizi anabolizanți.
• Probleme de transport sau ejaculare:
  • Obstrucția canalelor ejaculatorii: Poate fi congenitală, rezultatul unei infecții sau a unei intervenții chirurgicale.
  • Ejaculare retrogradă: Sperma intră în vezica urinară în loc să iasă prin penis.
  • Disfuncția erectilă.
  • Prezența anticorpilor antispermatozoizi.
  • Vasectomia anterioară.

Infertilitate de cauză neexplicată (ICN):

În aproximativ 10-20% din cupluri, chiar și după investigații amănunțite, nu se găsește o cauză clară a infertilității. Aceasta este denumită infertilitate de cauză neexplicată. Chiar și în aceste cazuri, există opțiuni de tratament, de la tratamente de stimulare ovariană cu sau fără inseminare intrauterină (IUI) până la fertilizare in vitro (FIV).

Aspecte emoționale și psihologice ale infertilității

Procesul de diagnosticare și tratament al infertilității este adesea lung și solicitant, atât fizic, cât și emoțional. Cuplurile pot experimenta:

• Stres, anxietate și depresie: Presiunea de a concepe, vizitele medicale repetate și incertitudinea pot duce la un nivel ridicat de stres.
• Furstare și vină: Sentimente de eșec personal sau de responsabilitate pentru problema de fertilitate.
• Izolare socială: Dificultatea de a interacționa cu prietenii sau membrii familiei care au copii sau sunt însărcinate.
• Tensiuni în relație: Infertilitatea poate pune o presiune imensă pe relația de cuplu.
• Doliu: Doliu pentru pierderea visului de a avea un copil biologic.

Este esențial ca ambii parteneri să își ofere sprijin reciproc și să caute ajutor psihologic, dacă este necesar. Consilierea psihologică specializată în infertilitate, grupurile de sprijin și terapia de cuplu pot fi extrem de benefice.

Opțiuni de tratament după diagnostic

Odată ce diagnosticul este stabilit sau chiar în cazul infertilității neexplicate, medicul va discuta cele mai potrivite opțiuni de tratament:

• Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unei diete echilibrate, exerciții fizice regulate, menținerea unei greutăți sănătoase, renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool.
• Medicamente pentru fertilitate: Stimularea ovulației cu medicamente precum Clomid (Clomifen citrat) sau Gonadotropine (FSH, LH).
• Intervenții chirurgicale: Corectarea varicocelului, îndepărtarea fibroamelor sau polipilor, tratamentul endometriozei, deschiderea trompelor uterine blocate.
• Inseminare intrauterină (IUI): Plasarea directă a spermei pregătite (concentrate) în uter, în timpul ovulației.
• Fertilizare in vitro (FIV): O procedură complexă în care ovulele sunt extrase din ovare, fertilizate cu spermatozoizi în laborator, iar embrionii rezultați sunt transferați în uter. Există mai multe variante, inclusiv FIV cu ICSI (injecție intracitoplasmatică de spermatozoizi), unde un singur spermatozoid este injectat direct în ovul.
• Donarea de ovule sau spermatozoizi: În cazurile în care unul dintre parteneri nu poate produce gameți viabili.
• Maternitatea de substituție (gestație prin surogat): O opțiune pentru cuplurile care nu pot purta o sarcină.
• Adoptia: O cale minunată de a deveni părinți.

Concluzie

A afla dacă ești infertilă este un proces care începe cu recunoașterea problemei și căutarea ajutorului specializat. Fiecare pas, de la colectarea istoricului medical la efectuarea testelor specifice pentru ambii parteneri, contribuie la stabilirea unui diagnostic precis. Infertilitatea nu este un capăt de drum, ci o provocare care, cu investigații adecvate și tratament personalizat, poate fi depășită. Este esențial să te înarmezi cu răbdare, să ai încredere în echipa medicală și să nu uiți importanța sprijinului emoțional pe parcursul acestei călătorii. Speranța și determinarea sunt aliati puternici în lupta pentru a îndeplini visul de a avea un copil.