Lista Câștigătorilor Campionatului European de Fotbal (Euro) – O Istorie Regală a Competiției Continentale

Campionatul European de Fotbal, reprezintă apogeul fotbalului internațional la nivel de echipe naționale pe continentul european. Organizată o dată la patru ani de către UEFA, această competiție este al doilea cel mai prestigios turneu internațional de fotbal, după Cupa Mondială FIFA. De la înființarea sa și până în prezent, EURO a oferit momente memorabile, surprize uriașe și borne istorice, iar lista câștigătorilor săi este un adevărat panteon al excelenței fotbalistice europene.

Acest articol își propune să parcurgă istoria turneului prin prisma echipelor care au ridicat trofeul, oferind o privire detaliată asupra fiecărei ediții și a contextului în care s-au desfășurat.

Istoric și Evoluție

Ideea unui turneu continental european de fotbal a aparținut francezului Henri Delaunay, secretar general al Federației Franceze de Fotbal. Deși a decedat în 1955, înainte ca visul său să se materializeze, trofeul acordat campioanei îi poartă numele. Prima ediție a avut loc în 1960, sub denumirea oficială de “Cupa Națiunilor Europene”. La acea vreme, doar patru echipe participau la faza finală, după runde preliminare eliminatorii.

De-a lungul deceniilor, formatul turneului a evoluat semnificativ. Numărul echipelor participante la faza finală a crescut treptat: la 8 în 1980, la 16 în 1996 și, cel mai recent, la 24 începând cu ediția din 2016. Această extindere a permis mai multor națiuni să experimenteze atmosfera și provocările unui turneu final major, contribuind la creșterea popularității și a nivelului competiției.

De la Cupa Națiunilor la Euro: Primii Ani

Turneul a debutat sub numele de Cupa Europeană a Națiunilor în 1960, o competiție modestă la început, cu doar patru echipe calificate la turneul final.

• 1960: Prima ediție, găzduită de Franța, a văzut triumful Uniunii Sovietice. Aceasta a învins în finală echipa Iugoslaviei cu scorul de 2-1 după prelungiri, pe legendarul Parc des Princes din Paris. Un început istoric pentru competiție.

• 1964: Ediția secundă a avut loc în Spania. Echipa gazdă, Spania, a reușit să obțină trofeul, învingând tot Uniunea Sovietică cu 2-1 în fața propriilor suporteri, pe Stadionul Santiago Bernabéu din Madrid. Un titlu important pentru Spania și o a doua finală pentru sovietici.

• 1968: Turneul final a fost găzduit de Italia. Finala a opus Italia și Iugoslavia. După o primă partidă terminată la egalitate, regulamentul de atunci prevedea rejucarea meciului. În a doua finală, Italia s-a impus clar cu 2-0 pe Stadio Olimpico din Roma, cucerind primul său titlu european.

• 1972: Competiția a ajuns în Belgia. Germania de Vest, o forță în ascensiune, a dominat turneul și a câștigat finala de la Bruxelles (Stadionul Heysel) împotriva Uniunii Sovietice cu un categoric 3-0. A marcat începutul unei ere de succes pentru fotbalul german.

• 1976: Ediția din Iugoslavia este memorabilă pentru finala de la Belgrad (Stadionul Steaua Roșie). Cehoslovacia și Germania de Vest au terminat la egalitate, 2-2, iar trofeul a fost decis la loviturile de departajare, unde Cehoslovacia a câștigat grație celebrei și curajoasei execuții a lui Antonín Panenka.

Euro Prinde Contur: Extinderea și Noile Forțe

Începând cu 1980, turneul final s-a extins la opt echipe, adăugând faza grupelor și sporind competitivitatea.

• 1980: Din nou găzduit de Italia. Germania de Vest și-a reafirmat supremația, învingând Belgia cu 2-1 în finala de pe Stadio Olimpico din Roma. Al doilea titlu pentru germani.

• 1984: Franța a fost gazdă și a prezentat o echipă spectaculoasă condusă de Michel Platini. Franța a ajuns în finală și s-a impus cu 2-0 împotriva Spaniei pe Parc des Princes din Paris, câștigând primul său titlu european.

• 1988: Turneul din Germania de Vest a adus în prim-plan o altă echipă legendară. Țările de Jos (Olanda), cu vedete precum Van Basten, Gullit și Rijkaard, a cucerit primul și singurul său titlu european, învingând Uniunea Sovietică cu 2-0 în finala de la München (Olympiastadion), grație și unui gol magnific semnat Van Basten.

• 1992: Ediția din Suedia a oferit una dintre cele mai mari surprize din istoria Euro. Danemarca, calificată din postura de rezervă în urma excluderii Iugoslaviei, a depășit toate așteptările și a câștigat turneul, învingând în finală Germania (reunificată) cu 2-0 pe stadionul Ullevi din Göteborg.

• 1996: Euro a ajuns în Anglia și a fost primul turneu cu 16 echipe. Germania (reunificată) a cucerit al treilea său titlu, învingând Cehia (succesoarea Cehoslovaciei) cu 2-1 prin regula golului de aur în finala de pe Stadionul Wembley din Londra.

• 2000: Găzduit în premieră de două țări, Belgia și Olanda. Finala de la Rotterdam (De Kuip) a fost un duel dramatic între Franța și Italia. Francezii, campioni mondiali en-titre, au reușit să câștige cu 2-1 grație golului de aur marcat de David Trezeguet în prelungiri, devenind prima echipă care deține simultan titlul mondial și cel european.

• 2004: Portugalia a fost gazda unei ediții pline de răsturnări de situație. Cea mai mare surpriză a venit chiar în finală, unde Grecia, o echipă considerată outsideră absolută, a învins echipa gazdă, Portugalia, cu 1-0 pe Estádio da Luz din Lisabona. Un triumf neașteptat care a rămas în istorie.

Era Modernă și Dominanța Recentă

Euro a continuat să crească în popularitate și importanță, turneele din ultimele decenii fiind evenimente globale.

• 2008: Austria și Elveția au găzduit competiția. A marcat începutul dominației spaniole. Spania, cu o generație de aur și stilul tiki-taka rafinat, a învins Germania cu 1-0 în finala de la Viena (Ernst-Happel-Stadion), câștigând primul său titlu după 44 de ani.

• 2012: Polonia și Ucraina au fost coprodus. Spania și-a continuat hegemonia, devenind prima echipă care câștigă trei turnee majore consecutive (Euro 2008, Mondial 2010, Euro 2012). Finala de la Kiev (Olimpiysky National Sports Complex) a fost o demonstrație de forță: 4-0 împotriva Italiei.

• 2016: Franța a găzduit primul Euro cu 24 de echipe. Portugalia, condusă de Cristiano Ronaldo, dar care a învins în finală fără el după o accidentare timpurie, a cucerit primul său titlu european. Au învins echipa gazdă, Franța, cu 1-0 după prelungiri, grație golului marcat de Eder pe Stade de France din Saint-Denis.

• 2020: Ediția, amânată pentru 2021 din cauza pandemiei, a avut un format paneuropean, cu meciuri jucate în mai multe orașe de pe continent, finala având loc pe Stadionul Wembley din Londra. Într-o finală dramatică decisă la loviturile de departajare, Italia a învins echipa gazdă a finalei, Anglia, după ce scorul a fost 1-1 în timpul regulamentar și prelungiri (3-2 la penalty-uri).

• 2024: Germania a găzduit turneul. Finala de la Berlin (Olympiastadion) a adus față în față doi granzi ai fotbalului european. Spania a reușit să câștige cel de-al patrulea său titlu european, un record absolut, învingând Anglia cu scorul de 2-1.

Analiza Performanțelor pe Țări

Privind retrospectiv, unele națiuni s-au remarcat prin constanța și numărul de trofee câștigate:

Notă: Performanțele Uniunii Sovietice sunt considerate ale Rusiei, iar cele ale Cehoslovaciei aparțin Cehiei în această sinteză, conform practicii UEFA/FIFA pentru națiunile succesoare. Germania include performanțele Germaniei de Vest.

Din această analiză, se poate observa:

• Spania a devenit națiunea cu cele mai multe titluri europene, ajungând la 4 trofee și depășind Germania.
• Germania rămâne o constantă la cel mai înalt nivel, cu 3 titluri și 3 finale pierdute, având cel mai mare număr de prezențe în finală (6).
• Italia și Franța urmează cu câte 2 titluri, demonstrând forța lor în competiție.
• Rusia (ca succesoare a Uniunii Sovietice) deține un titlu, dar și un trist record de 3 finale pierdute.
• Națiuni precum Țările de Jos, Danemarca și Grecia au profitat de singura lor șansă în finală pentru a cuceri trofeul.
• Anglia a ajuns în finală de două ori în istoria recentă (2020, 2024) dar nu a reușit să câștige trofeul, la fel ca și Iugoslavia și Belgia.

Concluzie

Lista câștigătorilor Campionatului European de Fotbal este o mărturie a evoluției și a excelenței fotbalului pe bătrânul continent. De la turneele inițiale cu patru echipe până la mega-evenimentul modern paneuropean, Euro a oferit întotdeauna spectacol, pasiune și momente istorice. Campioni precum Uniunea Sovietică, Spania, Italia, Germania, Franța, Cehoslovacia, Țările de Jos, Danemarca, Grecia și Portugalia și-au lăsat amprenta în istorie, fiecare ediție adăugând un nou capitol regal în această epopee sportivă. Odată cu al patrulea titlu obținut de Spania în 2024, competiția își reconfirmă statutul de apogeu al fotbalului european, lăsând fanii să aștepte cu nerăbdare viitoarele ediții și noii potențiali campioni.