Care sunt efectele secundare ale spirulinei?

Spirulina este o alga unicelulară (albastru-verde) care aparține genului de cianobacterii. În ultima vreme consumul său a crescut considerabil, și asta deoarece este promovată de producători ca fiind un adevărat „super-aliment”. Dar cât de sănătoasă este spirulina cu adevărat și consumul ei poate avea și efecte secundare? Această întrebare i-a preocupat foarte mult pe experții în nutriție și sănătate. În continuare, vom dezvălui efectele secundare și măsurile de precauție care trebui luate atunci când se consumă această algă.

Efectele secundare ale spirulinei

Spirulina este o sursă sigură de proteine, nutrienți, vitamine și minerale care are o lungă istorie de utilizare. Două dintre cele mai utilizate specii de spirulină pentru hrana umană și animală sunt Arthospira platensis și Arthospira maxima. Se consumă în principal sub formă de pudră (deshidratate), dar pot fi utilizate și proaspete.

Specificul acestor genuri de spirulină constă în bogăția compoziția lor, în care au din abundență, de exemplu, fier, vitamine, oligoelemente, sau chiar fenilalanina sau ficocianina.

Tocmai pentru această bogăție în nutrienți este consumată această algă numită spirulină, care poate ajuta la scăderea în greutate, de exemplu, sau chiar la scăderea colesterolului și a trigliceridelor. Dar tocmai datorită conținutului său ridicat ai acestor nutrienți, organismul poate avea dificultăți în a-o digera corect atunci când este consumată în doze mari, chiar în prima săptămână de administrare.

Efectele secundare ale spirulinei sunt în mod normal trecătoare și duc la dureri de cap și tulburări digestive, cum ar fi balonare, greață, constipație, diaree. Prezența unei cantități mari de pigmenți albaștri și verzi în spirulina poate provoca, de asemenea, colorarea scaunului într-o nuanță ușor verde sau chiar neagră.

Contraindicațiile spirulinei

Spirulina nu este potrivită pentru persoanele cu fenilcetonurie. Pacieneții care au această tulburare genetică rară ar trebui să evite consumul de spirulină, deoarece conține aminoacidul esențial fenilalanină.

Spirulina conține și o cantitate mare de ADN și ARN pe care organismul îi transformă în acid uric. Prin urmare, suplimentarea expune consumatorul la un risc de recidivă în cazul unui istoric de atacuri de gută sau pietre la rinichi. 

Bogăția sa în fier (între 28,5 mg și 100 g) este problematică pentru persoanele care suferă de hemocromatoză. Această afecțiune ereditară determină absorbția excesivă a oligoelementului în tractul digestiv. Excesul de fier devine dăunător pentru pancreas, ficat și articulații.

Atunci când se prescrie chimioterapie bolnavilor de cancer, nu se recomandă administrarea de spirulina, deoarece contribuie la eliminarea rapidă a toxinelor și va preveni menținerea concentrației terapeutice necesare a medicamentului. În tratamentul bolnavilor de cancer se poate folosi spirulina, însă doar în perioada preoperatorie și postoperatorie.

Suplimentele pe bază de spirulină sunt incompatibile cu bolile autoimune (artrita reumatoidă, scleroza multiplă, lupusul eritematos etc.) și cu afecțiunile alergice.

Spirulina nu trebuie folosită ca sursă de vitamina B12 de către vegani și vegetarieni. Forma pe care o conține este inactivă și  nu pare capabilă să corecteze anemia legată de deficitul de B12.

Ca măsură de precauție și în lipsa datelor științifice în acest sens, femeile însărcinate și cele care alăptează nu este recomandat să consume în mod regulat spirulină.

Oricine ia anticoagulante, de exemplu, trebuie să-și amintească că spirulina conține vitamina K și, prin urmare, poate influența coagularea sângelui.

De asemenea, aceste tipuri de suplimente alimentare pot interacționa cu unele medicamente, precum , clorzoxazona (un relaxant muscular), izoniazida (un antibiotic utilizat împotriva tuberculozei), acetaminofenul (paracetamol), warfarina (un medicament anticoagulant), lidocaina (un anestezic local), verapramilul (un antagonist de calciu) sau propranololul (un beta- blocant).

Și mai mult decât atât, ar putea să perturbe activitatea și a altor medicamente, precum acenocoumoralul (un antagonist al vitaminei K), losartanul (un antihipertensiv) și tolbutamida (un hipoglicemiant).

Limitarea efectelor secundare ale spirulinei

Dincolo de contraindicațiile de mai sus, se poate evita apariția reacțiilor adverse prin introducerea treptată în alimentație, începând cu doze mici. Doza obișnuită de spirulina este de 3 până la 5 grame de alge pe zi, care trebuie împărțită în 2 sau 3 doze. Pentru a da timp organismului să se obișnuiască cu proprietățile acestui ingredient natural, se recomandă să se ia, la început, doar 1 gram de spirulină pe zi, apoi să se suplimenteze puțin câte puțin până se ajunge la cantitatea dorită de alge marine.

Pe de altă parte, pentru a reduce riscul apariției efectelor secundare nedorite în urma consumului de spirulină contaminată cu metale grele sau toxine, trebuie evitate produsele ieftine, în detrimentul produselor naturale pure, din agricultura ecologică certificată, care în plus, nu conțin aditivi și materiale de umplutură artificiale.