Cum se utilizează antiparazitar Ivomec la câini? Ghid Complet pentru Administrare, Doze și Precauții

Ivomec, un nume familiar în medicina veterinară, în special în rândul fermierilor și medicilor veterinari care se ocupă de animale mari precum caii și bovinele, a câștigat, de-a lungul timpului, o atenție sporită și în tratamentul afecțiunilor parazitare la animalele de companie, inclusiv la câini. Bazat pe substanța activă Ivermectină, un medicament antiparazitar cu spectru larg, Ivomec oferă soluții eficiente împotriva anumitor tipuri de paraziți interni și externi. Cu toate acestea, utilizarea sa la câini nu este lipsită de provocări și necesită o înțelegere profundă a modului de administrare, a dozajului corect și, mai ales, a potențialelor riscuri.

Acest articol își propune să ofere un ghid complet și detaliat pentru utilizarea Ivomec la câini, abordând aspecte precum mecanismul de acțiune, indicațiile terapeutice, dozajul specific pentru diferite tipuri de paraziți, metodele de administrare, dar și contraindicațiile stricte și reacțiile adverse posibile. De asemenea, vom discuta despre rasele canine mai sensibile la Ivermectină și despre importanța monitorizării atente a animalului în timpul tratamentului.

Ce Este Ivomec și Cum Acționează la Câini?

Ivomec este un medicament veterinar formulat pe baza Ivermectinei, o macrociclică lactonă semi-sintetică derivată din Streptomyces avermitilis. În multe țări, Ivomec este cunoscut sub diverse denumiri comerciale, dar substanța activă rămâne aceeași.

Mecanismul de acțiune al Ivermectinei se bazează pe modularea canalelor de clor din celulele nervoase și musculare ale paraziților. La nevertebrate, Ivermectina se leagă de canalele de clor dependente de acidul glutamic (GluCl) și de alte canale de clor (cum ar fi cele GABA-dependente), dar într-o manieră diferită față de mamifere. Această legare provoacă o creștere a permeabilității membranare pentru ionii de clor, ceea ce duce la un influx masiv de clor în celule. Rezultatul este o hiperpolarizare a celulelor nervoase și musculare, care se traduce prin paralizia flască a parazitului, urmată de moartea sa și eliminarea din organismul gazdă.

Este important de subliniat că Ivermectina are o selectivitate remarcabilă pentru nevertebrate. La mamifere, receptorii pe care acționează Ivermectina (în principal receptorii GABA) sunt localizați în principal în sistemul nervos central, care este protejat de bariera hemato-encefalică. Acest lucru explică, în mare parte, siguranța relativă a Ivermectinei la doze terapeutice la majoritatea speciilor de mamifere. Cu toate acestea, la anumite rase de câini, această barieră este compromisă, ceea ce duce la o sensibilitate crescută și la potențiale efecte toxice.

În contextul utilizării la câini, Ivermectina este eficientă în lupta împotriva unei varietăți de paraziți, inclusiv:

• Viermi intestinali (Nematode):
  • Dirofilaria immitis (parazitul cardiac) – în principal ca agent de prevenție și tratament pentru stadiile larvare.
  • Toxocara canis (limbricul câinelui).
  • Ancylostoma spp. și Uncinaria spp. (viermii cu cârlig).
  • Strongyloides stercoralis (în anumite cazuri).
  • Alte nematode intestinale rezistente la alte clase de antiparazitare.
• Acarieni (responsabili pentru ectoparazitoze):
  • Sarcoptes scabiei (agentul scabiei canine – râie).
  • Demodex canis (agentul demodeciei canine – râie demodetică).
  • Otodectes cynotis (acarianul urechilor).
• Păduchi (în anumite formulări).

Indicații Terapeutice ale Ivomec la Câini

Deși Ivomec a fost inițial dezvoltat și utilizat în principal pentru animale mari, utilizarea sa la câini s-a extins, fiind prescris de medici veterinari în următoarele situații:

1. Prevenția Dirofilariozei (Boala Viermilor Cardiaci): Aceasta este una dintre cele mai importante utilizări ale Ivermectinei la câini. Se administrează profilactic pe tot parcursul vieții, prevenind dezvoltarea larvelor de Dirofilaria immitis (transmise prin înțepături de țânțari) în stadii mature în inima și arterele pulmonare ale câinelui. Tratamentul profilactic este mult mai sigur și mai eficient decât tratamentul pentru infestarea stabilită.
2. Tratamentul Scabiei Canine (Râie Sarkoptică): Sarcoptes scabiei este un acarian care cauzează mâncărimi intense și leziuni cutanate. Ivomec, administrat corespunzător, este extrem de eficient în eradicarea acestui parazit.
3. Tratamentul Demodeciei Canine (Râie Demodetică): Deși tratamentul demodeciei este mai complex și poate necesita o combinație de terapii, Ivermectina este adesea utilizată ca tratament de elecție, mai ales în formele generalizate sau refractare la alte tratamente. Este important de menționat că eficacitatea Ivermectinei în demodecie poate varia în funcție de individ și de tulpinile de Demodex.
4. Tratamentul Infestărilor cu Viermi Intestinali: În cazuri selectate, în special când există rezistență la alte antiparazitare comune sau pentru a trata anumite nematode specifice, Ivermectina poate fi o opțiune terapeutică.
5. Tratamentul Otitei Parazitare: Infestarea cu acarieni ai urechii (Otodectes cynotis) poate fi tratată eficient cu Ivomec, administrat sistemic sau local, sub supravegherea veterinară.

Forme de Prezentare și Administrare

Ivomec este disponibil sub diverse forme, dar pentru câini, cele mai comune sunt:

• Soluție Injectabilă: Aceasta este forma cea mai frecvent utilizată, similar cu cea pentru bovine. Deși este o formă “off-label” (neaprobată explicit pentru uz canin în multe țări, dar utilizată off-label de către medici veterinari), este considerată eficientă.
• Soluție Orală: Mai puțin comună pentru utilizare la câini, dar există formulări specifice sau se poate administra soluția injectabilă diluată oral.
• Soluție Topică: Unele produse pe bază de Ivermectină sunt destinate aplicării topice pe piele, în special pentru tratamentul acarienilor cutanați.

Metoda de administrare:

Injectarea subcutanată este metoda preferată pentru soluția injectabilă. Alegerea locului de injectare este crucială pentru o absorbție optimă și pentru a minimiza disconfortul.

• Locul ideal: Pielea de pe greaban (zona dintre omoplați) este considerată zona cea mai potrivită. Evitați injectarea în zone cu inflamație, infecție sau tumori.
• Tehnica de injectare:
  1. Curățați zona cu o soluție antiseptică, dacă este necesar.
  2. Ridicați o porțiune de piele, formând un “cort” sau “pliu”.
  3. Introduceți acul steril al seringii sub piele, într-un unghi de aproximativ 45 de grade.
  4. Aspirare: Înainte de a injecta, trageți ușor de pistonul seringii. Dacă în seringă apare sânge, înseamnă că ați nimerit un vas de sânge. În acest caz, retrageți acul, schimbați seringa cu una nouă și injectați într-un alt loc, evitând zona respectivă. Aspirarea este o măsură de siguranță pentru a preveni injectarea intravasculară a medicamentului.
  5. Presați încet pistonul pentru a administra doza corectă de medicament.
  6. Retrageți acul și aplicați o ușoară presiune cu un tampon de vată sterilizat pe locul injectării pentru a preveni extravazarea.

Injectarea intramusculară este, în general, nerecomandată pentru utilizarea de rutină a Ivermectinei la câini, deoarece poate crește riscul de reacții adverse locale și sistemice. De asemenea, absorbția poate fi mai rapidă și mai imprevizibilă.

Administrarea orală a soluției injectabile necesită o diluție atentă pentru a asigura o doză precisă și pentru a minimiza gustul neplăcut, care poate provoca vărsături. Administrarea se face direct în cavitatea bucală.

Dozajul Ivomec la Câini: O Abordare Complexă

Stabilirea dozei corecte de Ivomec la câini este critică și depinde de mai mulți factori, inclusiv de greutatea corporală a animalului, de tipul de parazit tratat și de scopul tratamentului (profilaxie sau terapie). Este esențial ca doza să fie calculată și administrată sub supravegherea unui medic veterinar.

Formularea comercială a Ivomec pentru bovine, de exemplu, este de obicei o soluție cu 1% Ivermectină (adică 10 mg de Ivermectină per ml). Aceasta este o concentrație foarte mare în comparație cu preparatele destinate câinilor, care sunt mult mai diluate. Utilizarea directă a soluției de 1% fără diluție sau adaptare corectă a dozei este extrem de periculoasă și poate fi fatală.

Iată câteva directive generale privind dozajul, care trebuie adaptate obligatoriu de către medicul veterinar:

• Pentru prevenția Dirofilariozei (Paraziți Cardiaci):
  • Dozajul recomandat este, în general, de 0,006 mg de Ivermectină pe kilogram de greutate corporală, administrată lunar.
  • Pentru un produs cu concentrație de 1%, aceasta ar însemna aproximativ 0,06 ml pentru fiecare 10 kg de greutate corporală, administrată o dată pe lună.
  • Notă: Mulți medici veterinari preferă să folosească produse comerciale specifice pentru câini, destinate profilaxiei cardiace, care conțin Ivermectină în concentrații mult mai mici și sunt combinate adesea cu alți compuși activi pentru o protecție mai largă (antihelmintici și ectoparaziticizi).
• Pentru tratamentul Scabiei Canine (Râie Sarkoptică):
  • Doza poate varia, dar un protocol comun implică administrarea de 0,2 – 0,4 mg de Ivermectină pe kilogram de greutate corporală, repetată la fiecare 7-14 zile.
  • Pentru un produs cu concentrație de 1%, aceasta ar însemna aproximativ 0,2 – 0,4 ml pentru fiecare 10 kg de greutate corporală, administrată subcutanat.
  • Tratamentul poate necesita mai multe administrări pe o perioadă de 2-4 săptămâni, în funcție de răspuns.
• Pentru tratamentul Demodeciei Canine (Râie Demodetică):
  • Dozajul este, în general, mai mare și necesită o monitorizare atentă.
  • Se poate administra o doză zilnică sau la două zile de 0,3 – 0,6 mg de Ivermectină pe kilogram de greutate corporală, administrată oral (și adesea, după diluție).
  • Tratamentul este de lungă durată, putând dura luni de zile, până la obținerea a două teste negative consecutive pentru acarieni.
• Pentru paraziți gastro-intestinali (anumite nematode):
  • Doza uzuală este de 0,2 – 0,3 mg de Ivermectină pe kilogram de greutate corporală, administrată o dată pe zi, timp de 1-2 zile.
  • Concentrația de 1% ar corespunde la aproximativ 0,2 – 0,3 ml pentru fiecare 10 kg de greutate corporală.

Diluția – O Precauție Esențială: Pentru a ajunge la dozele terapeutice sigure la câini, în special atunci când se folosește Ivomec cu concentrație mare (de exemplu, 1%), este adesea necesară diluția.

• Unii medici veterinari folosesc o diluție de 0,1 ml din soluția nediluată de 1% la 5 kg de greutate corporală ca o doză de referință pentru o anumită aplicație, dar acest lucru necesită o cunoaștere precisă a formulării și o calculare atentă.
• Diluarea se poate face cu o soluție salină sterilă sau cu propilenglicol, sub condiții sterile.

Este imperativ să rețineți că aceste doze sunt orientative. Medicul veterinar va lua în considerare starea generală de sănătate a câinelui, greutatea exactă, istoricul medical și tipul de parazitar (dacă este identificat) pentru a stabili doza optimă și sigură.

Când Trebuie Evitată Utilizarea Ivomec la Câini? Contraindicații Foarte Importante!

Aceasta este, probabil, cea mai importantă secțiune a acestui ghid. Există anumite rase de câini care prezintă o sensibilitate genetică la Ivermectină, moștenită printr-o mutație în gena MDR1 (multi-drug resistance 1), cunoscută și sub denumirea de gena ABCB1. Această mutație afectează funcționarea proteinei P-glicoproteină, care joacă un rol crucial în eliminarea anumitor medicamente din creier prin bariera hemato-encefalică.

La câinii cu mutația MDR1, bariera hemato-encefalică este compromisă, permițând Ivermectinei să ajungă la concentrații periculoase în sistemul nervos central, chiar și la doze terapeutice considerate sigure pentru alte rase.

Rase de câini cu risc crescut (dar nu sunt singurele, încrucișările pot conta):

• Collie (Toate varietățile: Rough Collie, Smooth Collie)
• Border Collie
• Australian Shepherd (Ciobănesc Australian)
• Shetland Sheepdog (Sheltie)
• Old English Sheepdog
• Doberman Pinscher (anumite linii)
• Greyhound (anumite linii)
• Borzoi (Wolfhound Rus)
• Malamut Siberian

Alte contraindicații și precauții:

1. Vârsta: Ivomec nu este recomandat pentru utilizare la puii cu vârsta mai mică de 6 săptămâni. Sistemul lor nervos și hepatic este încă în curs de dezvoltare, iar bariera hemato-encefalică este imatură, crescând riscul de toxicitate.
2. Câinii Bolnavi sau Debili: Animalele cu stare generală proastă, malnutriție, deshidratare sau boli cronice severe pot fi mai susceptibile la efectele toxice ale Ivermectinei.
3. Câinii Supranumerici (fătarea multiplă): Unele studii sugerează o sensibilitate crescută la câinii din anumite linii, chiar dacă nu au mutația MDR1 confirmată.
4. Sarcina și Alăptarea: Utilizarea Ivermectinei în timpul sarcinii și alăptării trebuie evaluată cu prudență de către medicul veterinar, din cauza potențialelor riscuri pentru făt sau pisoțel.
5. Utilizarea Concomitentă cu Alte Medicamente: Ivermectina poate interacționa cu alte medicamente care afectează bariera hemato-encefalică sau care sunt metabolizate de sistemul enzimatic P450.

Testarea pentru mutația MDR1 (ABCB1) este puternic recomandată înainte de a iniția orice tratament cu Ivermectină la rasele predispuse sau la metișii acestora. Există teste genetice disponibile prin intermediul unor laboratoare specializate.

Monitorizarea Atentă: Riscul de Intoxicație cu Ivermectină

Chiar și la rasele considerate sigure și la dozele corecte, este esențială monitorizarea atentă a câinelui în timpul tratamentului cu Ivomec. Riscul de intoxicație, deși mai mic, există și este adesea cauzat de:

• Supradozaj: Administrarea unei doze mai mari decât cea recomandată, fie din greșeală, fie din cauza unei calculări incorecte a dozei sau a concentrației. Dozele de 10-20 de ori mai mari decât cele terapeutice pot fi fatale.
• Sensibilitatea Individuală: Chiar și în rasele non-MDR1, unii câini pot prezenta o sensibilitate neașteptată.

Simptomele intoxicației cu Ivermectină (Neurotoxicitate) pot apărea rapid, adesea în primele 12-48 de ore de la administrare, dar pot fi și mai tardive:

• Semne neurologice:
  • Letargie, apatie, depresie severă.
  • Dezorientare, confuzie.
  • Tremurături musculare, spasme.
  • Ataxie (pierderea coordonării mișcărilor), mers clătinat.
  • Slăbiciune musculară progresivă.
  • În cazuri severe: comă, convulsii.
• Semne oftalmice:
  • Mărirea pupilelor (midriază), pupile dilatate și necoordonate (uneori, pupile care nu reacționează la lumină).
  • Orbire temporară sau permanentă.
• Semne gastro-intestinale:
  • Salivație excesivă.
  • Vărsături.
• Alte semne:
  • Bradicardie (ritm cardiac lent).
  • Depresie respiratorie.
  • Piele rece.

Ce să faci în caz de suspiciune de intoxicație:

Acționați imediat! Orice întârziere poate fi fatală.

1. Contactați un medic veterinar de urgență și informați-l despre tratamentul administrat și despre simptomele observate. Menționați clar că animalul a primit Ivomec și substanța activă (Ivermectină).
2. Nu administrați alte medicamente fără recomandarea veterinarului.
3. Nu provocați vărsăturile decât dacă medicul veterinar vă instruiește specific.
4. Veterinarul va iniția tratamentul de suport, care poate include:
   • Administrarea de cărbune activat (dacă ingestia este recentă și medicamentul a fost administrat oral).
   • Terapie perfuzabilă pentru menținerea hidratării și a electroliților.
   • Medicamente pentru controlul convulsiilor (ex. diazepam).
   • Stimulante ale sistemului nervos central (acestea sunt utilizate cu precauție și pot fi contraindicate).
   • Monitorizare cardiacă și respiratorie.
   • Îngrijire intensivă.

Întrebări Frecvente (FAQ) despre Ivomec la Câini

1. Este Ivomec sigur pentru toți câinii?

Nu, Ivomec nu este sigur pentru toți câinii. Anumite rase (cum ar fi Collie, Border Collie, Sheltie, Ciobănesc Australian etc.) au o sensibilitate genetică la substanța activă, Ivermectina, din cauza unei mutații în gena MDR1. Aceasta poate duce la reacții toxice severe, chiar fatale. De asemenea, nu este recomandat pentru puii mai mici de 6 săptămâni, câinii slăbiți sau bolnavi. Utilizarea trebuie să fie întotdeauna sub supravegherea unui medic veterinar.

2. Care sunt principalii paraziți pe care îi combate Ivomec la câini?

La câini, Ivermectina este eficientă în principal împotriva:

• Dirofilaria immitis: Prevenția bolii viermilor cardiaci (se administrează profilactic).
• Sarcoptes scabiei: Agentul scabiei canine (râie).
• Demodex canis: Agentul demodeciei canine (râie demodetică – necesită doze specifice și monitorizare).
• Anumite nematode intestinale, precum Toxocara canis și Ancylostoma spp., dar nu este întotdeauna prima opțiune pentru deparazitarea internă de rutină.

3. Cum se administrează Ivomec la câini?

Forma cea mai comună de administrare este injectarea subcutanată (sub piele), de obicei în zona greabanului. Uneori, se poate administra și oral, dar necesită diluție și precauție. Doza și metoda de administrare trebuie stabilite EXCLUSIV de către medicul veterinar.

4. Care este doza corectă de Ivomec pentru câinele meu?

Doza variază semnificativ în funcție de greutatea câinelui, tipul de parazit și concentrația produsului utilizat. De exemplu:

• Pentru prevenția bolii viermilor cardiaci: aproximativ 0,006 mg/kg.
• Pentru scabie: aproximativ 0,2-0,4 mg/kg.
• Pentru demodecie: doze mai mari, de până la 0,6 mg/kg, administrate frecvent. Este absolut necesar să consultați un medic veterinar pentru calcularea precisă a dozei. Utilizarea greșită a concentrației (de exemplu, o soluție cu 1% Ivermectină destinată bovinelor) poate fi fatală.

5. Ce se întâmplă dacă aplic o doză prea mare de Ivomec?

Supradozajul cu Ivermectină poate duce la intoxicație severă (neurotoxicitate). Simptomele includ dezorientare, pupile dilatate, slăbiciune musculară, tremurături, orbire, convulsii și, în cazuri grave, comă sau deces. Acționați imediat și contactați un medic veterinar de urgență dacă suspectați o supradoză.

6. Există produse cu Ivermectină special concepute pentru câini?

Da, există produse farmaceutice veterinare aprobate pentru uz canin care conțin Ivermectină, adesea în combinație cu alte substanțe active (de exemplu, pentru prevenția bolii viermilor cardiaci). Acestea au de obicei concentrații mult mai mici și sunt formulări mai sigure pentru câini. Medicul veterinar vă poate recomanda cea mai potrivită opțiune.

7. Pot folosi Ivomec de la vaci pe câinele meu?

Utilizarea Ivomec de la vaci pe câini este permisă DOAR sub stricta supraveghere și recomandare a unui medic veterinar. Concentrația de Ivermectină în produsele pentru animale mari este mult mai mare, iar calcularea și diluția corectă a dozei sunt esențiale pentru a evita supradozajul fatal. Medici veterinari experimentați pot adapta aceste produse, dar riscurile sunt mai mari.

8. Câinii din rasa Collie pot lua Ivomec?

Categoric NU, dacă nu au fost testați negativ pentru mutația MDR1. Câinii din rasa Collie și alte rase sensibile (Border Collie, Sheltie, Ciobănesc Australian etc.) NU trebuie să primească Ivermectină decât dacă un test genetic confirmă absența mutației MDR1 sau dacă medicul veterinar, după o evaluare completă, decide că beneficiile depășesc riscurile extrem de mari.

9. Care sunt semnele intoxicației cu Ivermectină la câini?

Semnele includ slăbiciune, letargie, dezorientare, tremurături, ataxie (mers nesigur), pupile dilatate, salivație excesivă, vărsături și, în cazuri severe, convulsii și comă. Orice semn neobișnuit după administrare necesită atenție veterinară.

10. Cât durează tratamentul cu Ivomec?

Durata tratamentului variază enorm în funcție de afecțiunea tratată. Prevenția bolii viermilor cardiaci se face lunar, pe tot parcursul vieții. Tratamentul scabiei poate dura 2-4 săptămâni, iar tratamentul demodeciei poate dura luni de zile. Medicul veterinar va stabili regimul complet.

11. Pot să administrez Ivomec câinelui meu acasă?

Deși administrarea subcutanată poate părea simplă, este recomandat ca prima administrare și orice dozaj nou să fie făcute sub supravegherea medicului veterinar. Acesta va confirma doza corectă, tehnica de administrare sigură și va evalua starea câinelui. Utilizarea greșită poate avea consecințe grave.

Concluzie

Ivomec, prin substanța sa activă Ivermectina, reprezintă un instrument valoros în arsenalul medicinei veterinare pentru combaterea anumitor paraziți la câini, în special în prevenția bolii viermilor cardiaci, tratamentul scabiei și demodeciei. Cu toate acestea, utilizarea sa necesită o prudență maximă, o cunoaștere aprofundată a indicațiilor, a dozajului corect și, mai ales, a contraindicațiilor stricte legate de sensibilitatea genetică a anumitor rase.

Cel mai important sfat pe care îl putem oferi este: Nu administrați niciodată Ivomec sau orice alt produs pe bază de Ivermectină câinelui dumneavoastră fără o prescripție și o recomandare explicită din partea medicului veterinar. Acesta este singurul profesionist calificat să evalueze necesitatea tratamentului, să aleagă produsul corect, să calculeze doza sigură și să monitorizeze animalul pentru eventuale reacții adverse. Siguranța și sănătatea prietenului dumneavoastră necuvântător depind de deciziile informate și responsabile.