Cea mai mare parte despre istoria umanității se află în bibliotecile secrete ale Vaticanului. Întâmplător sau nu, statul suveran deține în arhivele sale imense cele mai mari secrete ale omenirii. Întrebarea este, de ce ascunde Vaticanul adevărata istorie în bibliotecile sale secrete și nu vrea să împartă cunoștințele străvechi cu lumea? Poate îi este teamă că această cunoaștere ar pune sub semnul întrebării existența religiei. O concluzie sugerează ea însăși după analizarea multor fapte falsificarea întregii istorii. Prin urmare, în acest articol vom vedea cum și de ce a falsificat Vaticanul [1] istoria întregii umanități.
Oricare încearcă să efectueze chiar și o analiză superficială, dar independentă de istoria oficială, nu poate decât să constate că istoria a fost rescrisă de nenumărate ori de anumite forțe extrem de puternice care nu numai că controlează cu atenție aspectul oricăror artefacte arheologice, ci, de asemenea, sunt capabile să ofere „opinii autoritare” academicienilor și „articole științifice” [2] avansate pentru a convinge întreaga umanitate. Cu toate acestea, în cazul unei analize științifice aprofundate, cercetătorul va ajunge la concluzia că istoria nu a fost rescrisă, ci a fost inventată de la zero, creată exclusiv pe hârtie de cei care s-au aflat în fruntea Vaticanului.
Mulți savanți cred în ipoteza că odată oamenii erau pithecantropi sau neanderthalieni [3], evoluând către omul modern anatomic în Africa după a urcat în copaci, până a învățat să meargă. Cu toate acestea, dovezile arheologice sugerează alte lucruri. Pentru a explica aceste descoperiri, s-au inventat multe „teorii”, până la sugestia că unii indieni au deformat craniile copiilor pentru a se încadra în canoanelor tribale ale frumuseții. Cu toate acestea, academicii nu explică de unde provin asemenea canoane.
Unii academici încarcă să ascundă originea omenirii prin diferite teorii darwiniene, iar toate templele și bisericile sunt construite peste așa-numitele „obiecte păgâne”, adică o altă invenție a Vaticanului. De fapt, cei care s-a ocupat exclusiv de camuflarea rămăşiţelor civilizației antediluviene [4] nu le-au acoperite complet cu nisip și mâl, adică au fost direct la suprafață, generând întrebări noilor generații.
Adevărul este că există o mulțime de cranii deformate (ca să nu mai vorbim de scheletele giganților [5]), și trupuri de o greutate totală de multe tone. În același timp, în muzee există colecții și exponate ale Australopitecilor care încap pe o singură masă. Zece de oase colectate din mai multe puncte ale planetei sunt adunate de antropologii care fac așa-numita „reconstrucție”.
Există în prezent dovezi arheologice, chiar şi la noi în ţară în localităţile Scăieni şi Nucet, de exemplu, ale unor schelete uriaşe cu dimensiuni între 3,5 şi 5 metri, care cu certitudine au aparţinut unor asemenea fiinţe din afara Terrei. Cea mai celebră harta care prezintă teritoriile antediluviene este cea a lui Piri Reis. Harta este atât de perfectă încât se crede că a fost realizată din aer. Civilizațiile antice aveau cunoștințe incredibile despre cartografie.
Mai mult, unele dintre clădirile antice ascunse au fost cu siguranță (probabil sunt încă acolo!) portaluri spațiale [6], ridicate fie de extratereștri care călătoresc departe în spațiu, fie de strămoșii care dețineau o înaltă tehnologie. Realitatea este că desecretizarea acestor aspecte ar atrage însă dărâmarea întregului eșafodaj al teoriilor oficiale actuale. Este vorba despre faimă, putere și bani. Pentru aceste interese ascunse ar fi de-a dreptul periculos dacă în rândul maselor de oameni ar lua amploare preocupări „neconformiste” legate de trecutul spiritual și chiar tehnologic pe care umanitatea se pare că l-a avut cândva, la un nivel mult mai ridicat decât am fost educați să credem. Prin urmare, primii interpreți ai Bibliei [7] au fost preoții care au povestit minciunile despre lumea primitivă „înainte de potop” și obiceiurile sale tribale. Începând cu secolul XX, rolul preoților a fost luat de academicieni sau istorici care au spus totul cu alte cuvinte, dar, în principiu, absolut același lucru. Problema este că istoricii sau academicienii sunt mai degrabă nişte detectivi decât oameni de ştiinţă. Ei investighează, pun întrebări și pun la îndoială consemnările din trecut. Ei caută adevărul, însă, de multe ori, obiectivul lor nu e prea clar. Uneori, istoria nu numai că e influenţată de prejudecăţi, dar e şi falsificată. Însă falsificarea istoriei constituie o practică străveche, datând de pe vremea Egiptului şi a Asiriei. Mândri şi vanitoşi, faraonii, regii şi împăraţii s-au asigurat că ceea ce lasă în urmă în consemnările istorice îi prezenta într-o lumină bună. Prin urmare, faptele lor măreţe erau întotdeauna exagerate, în timp ce orice faptă umilitoare sau dezonorantă, cum ar fi o înfrângere în război, era minimalizată ori ştearsă din consemnări, iar uneori nici măcar nu era consemnată.
Cu toate acestea, au existat cercetători serioși care au săpate mai adânc în dovezile marilor civilizații antice și au scos la lumină adevăruri greu de acceptat de elita conducătoare a vremii.
Cuprins
Care sunt cele mai mari secrete ale Vaticanului?
Conform jurnalelor lui Hans Nilzer, un tip care a fost admis în uriașa bibliotecă secretă a Vaticanului, fondată în 1475 și, care, de fapt a luat ființă cu mult mai devreme față de deschiderea sa oficială, există în sine o cunoașterea ancestrală pe care oamenii de rând nu o cunosc.
În biblioteca de la Vatican există răspunsuri la absolut orice întrebări, inclusiv la originea vieții pe Pământ. Arhiva sa este formată în principal din colecții adunate de masoni. Aceste colecții sunt cele mai bine păzite secrete din lume. Încă din cele mai vechi timpuri, papii au cheltuit sume imense de bani pentru obținerea de noi manuscrise valoroase, înțelegând că informația înseamnă putere. Așa că au strâns o colecție uriașă. Conform datelor oficiale, biblioteca Apostolică Vaticană [8] conține astăzi:
- 1.6000.000 cărți vechi și moderne;
- 8.300 de incunabule (dintre care, 65 pe pergament);
- 150.000 de codice manuscrise și documente de arhivă;
- 300.000 de monede și medalii;
- circa 20.000 de obiecte de artă;
- multe opere de artă care nu sunt înregistrate nicăieri în afară de arhivele Vaticanului.
Papa de la Roma are acces doar la o parte din cărți, restul nu are voie să știe. În biblioteca Vaticanului există camere secrete despre care nici înaltul prelat însuși nu știe. Fiind unul dintre cele mai bine păzite locuri din lume, în arhivele Vaticanului doar patru oameni au acces la aceste documente: Cardinalul Raffaele Farina (bibliotecar), Jorge Maria Mejia si Luigi Poggi (arhiviști emeriți) și Sergio Pagano (șeful arhivelor secrete). Toți ceilalţi, inclusiv reprezentanţi ai Vaticanului, care doresc să citească un document din arhivele secrete trebuie mai întâi să-l solicite ca și cum ar trebui să-i cunoască existența dinainte. Pe lângă numeroși paznici elvețieni, paznicul bibliotecii este echipat cu sisteme automate de ultimă generație care formează mai multe niveluri de securitate.
Oamenii bisericii au spus de multe ori că vor oferi acces la comorile bibliotecii pentru toți veniții, dar au rămas doar la stadiul de promisiuni. Pentru a obține dreptul de a intra în bibliotecă, trebuie să ai o reputație impecabilă (din punctul de vedere al clerului, desigur). Accesul la foarte multe colecții de cărți este în principiu închis. Nu mai mult de 150 de cercetători care au fost testați în profunzime lucrează zilnic în bibliotecă; acest număr include și capi ai bisericii.
O minoritate de persoane care trec pragul Cetăţii Vaticanului bănuiesc că aici sunt ascunse unele dintre cele mai importante documente secrete, menite să schimbe istoria omenirii. Este vorba despre mari adevăruri, care dacă ar fi făcute publice ar schimba radical ideea despre viaţă. Surse neoficiale susţin că documentele din arhivele Vaticanului descriu cu lux de amănunte locul unde au fost ascunse artefacte precum Sfântul Graal, Chivotul Legii sau descriu numeroase evenimente din istorie, dar şi implicarea extratereştrilor în evoluţia umană. Este posibil ca Vaticanul să dețină o parte din Biblioteca Alexandriei. [9] (anterior au scris că au fost arse de figurile religioase nebunești). După cum spune, această bibliotecă a fost creată de Faraonul Ptolemeu Soter [10] cu puțin înainte de începutul erei noastre și a fost completată într-un mod continuu. Oficialii egipteni au dus la bibliotecă toate pergamentele importate grecești din țară: fiecare navă care sosea la Alexandria, dacă avea opere literare, trebuia fie să-și vândă opera, fie să asigure copierea lor.
Păstrătorii bibliotecii au copiat în grabă toate cărțile care le treceau prin mână, sute de sclavi lucrau zilnic, copiind și sortând mii de manuscrise. În cele din urmă, până la începutul erei noastre, Biblioteca din Alexandria conținea până la 700.000 de manuscrise și era considerată cea mai mare colecție de cărți din lumea antică. Aici au fost păstrate lucrările marilor oameni de știință și scriitori, cărți în zeci de limbi diferite.
Care sunt cele mai mari secrete ale preoților catolici?
Preoții ascund faptul că au fost înlocuite textele biblice autentice cu cele scrise apoi de mână. Acea Biblie, pe care mulți au citit-o și se jură la ea nu este altceva decât o aparență „filtrată” a unei Biblii [11] îndoielnice.
Vaticanul oferă doar acele cunoștințele spirituale pe care le consideră necesare. Cu ajutorul Bibliei, Sfânta Biserică guvernează omenirea. Textele nedorite sunt îndepărtate cu desăvârșire într-cât să nu fie folosite de marea masă de oameni. Prin urmare, este inutil să interpretăm textele din Biblie, deoarece a fost scrisă „dictativ” de către Vatican. Cu această cunoaștere, Loja Masonică Propaganda Due (P2) [12] din Italia de la Vatican, are încă o putere nelimitată. Propaganda Due era după cum îi spune și numele o lojă masonică de propagandă, în cadrul P2 au fost înscriși scriitori, jurnaliști, muzicieni, în general oameni care puteau să promoveze scopul lojii în lume.
Mulți politicieni puternici ai Italiei au făcut parte din P2, inclusiv diverși membri ai guvernului, iar din anii ’50 loja a fost infiltrată în mafia. Atât premierul Silvio Berlusconi cât și capii serviciilor secrete italiene au fost membri P2. A fi un conducător de stat și a nu fi francmason este aproape imposibil. Ei stăpânesc toată umanitatea, ei decid soarta tuturor oamenilor de pe această planetă.
În perioada 1899-1902, Hans Nilzer a prezentat conținut interesant și foarte valoros din arhiva secretă a Vaticanului
Hans Nilzer s-a născut în 1849 într-o familie numeroasă și a fost de mic copil un catolic înfocat. Încă de la o vârstă fragedă părinții lui îl pregăteau pentru a duce o viață divină, iar băiatul însuși din copilărie spera să se dedice slujirii lui Dumnezeu. A fost incredibil de norocos: un episcop a observat abilitățile sale și l-a trimis la curtea papală să studieze. Întrucât Hans era interesat în primul rând de istoria Bisericii, el a fost trimis să lucreze în arhivele Vaticanului.
Citate alese de la Hans Nilzer 1899 care descriu secretele Vaticanului, manuscrisele antice cu care autorul a lucrat. Manuscrise necunoscute ale Evangheliilor și narațiuni din viața lui Iisus Hristos. Vedele, care sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie și multe altele sunt atent selecționate pentru a fi inaccesibile majorității.
Hans Nilzer:
„12 aprilie 1899. Astăzi, arhivarul senior mi-a arătat câteva lucrări despre care habar nu aveam. Firește, eu însumi trebuie să tac și nu spun despre ceea ce am văzut. Cu un tremur reverent, m-am uitat la aceste rafturi, pe care sunt păstrate documente referitoare la cele mai timpurii perioade ale Bisericii noastre. Gândiți-vă doar: toate aceste lucrări sunt martorii vieții și faptelor sfinților apostoli și poate a Mântuitorului! Sarcina mea pentru următoarele luni este de a verifica, clarifica și suplimenta cataloagele referitoare la aceste baze de cunoștințe. Cataloagele în sine sunt așezate într-o nișă din perete, deghizate atât de înțelept încât nu aș m-aș prinde niciodată de existența lor.
28 aprilie 1899. Lucrez 16-17 ore pe zi. Bibliotecarul senior mă laudă și mă avertizează cu un zâmbet că în acest ritm, într-un an voi trece peste toate manuscrisele Vaticanului. De fapt, problemele de sănătate sunt deja resimțite – aici, în temniță, temperatura și umiditatea sunt menținute pentru păstrarea cărților în stare optimă, dar distructivă pentru oameni. Totuși, până la urmă, sunt angajat într-o lucrare plăcută Domnului! Cu toate acestea, ghidul meu m-a convins să ies la suprafață la fiecare două ore timp de cel puțin zece minute.
18 mai 1899. Nu mă miră comorile care sunt cuprinse în această clădire. Sunt atât de multe materiale aici, chiar necunoscute pentru mine, care au studiat cu atenție în acea epocă! De ce le ținem secrete în loc să fie accesibile teologilor? Evident, materialiștii, socialiștii și calomniștii pot perverti aceste texte, provocând pagube ireparabile cauzei noastre sfinte. Acest lucru, desigur, nu poate fi permis. Și totuși…
2 iunie 1899. Am citit textele în detaliu. Ceva de neînțeles se întâmplă – operele explicite ale ereticilor din catalog stau alături de adevăratele creații ale Părinților Bisericii! Confuzie absolut imposibilă. De exemplu, o anumită poveste despre viață Mântuitorului este atribuită însuși apostolului Pavel. Nu urcă în nicio poartă! Fac apel la bibliotecarul senior.
3 iunie 1899. Bibliotecarul senior m-a ascultat, dintr-un motiv oarecum gândit, s-a uitat la textul pe care l-am găsit și apoi m-a sfătuit pur și simplu să îl las pe acesta. El a spus că ar trebui să continui să lucrez, el îmi va explica totul mai târziu.
9 iunie 1899. Conversație lungă cu bibliotecarul principal. Se dovedește că o mare parte din ceea ce am considerat a fi apocrifa este adevărat! Desigur, Evanghelia este un text dat de Dumnezeu, iar Domnul însuși a poruncit să fie ascunse unele documente, astfel încât să nu stânjenească mintea credincioșilor. La urma urmei, omul obișnuit are nevoie de o învățătură cât mai simplă, fără detalii inutile, iar existența unei discrepanțe nu contribuie decât la o despărțire. Apostolii erau doar oameni, chiar dacă erau sfinți și fiecare dintre ei putea să adauge ceva de la sine, să inventeze sau pur și simplu să interpreteze greșit, astfel încât multe texte nu au devenit canonice și nu au fost incluse în Noul Testament. Așa mi-a explicat seniorul bibliotecar. Toate acestea sunt rezonabile și logice, dar ceva mă deranjează.
11 iunie 1899. Mărturisitorul meu a spus că nu ar trebui să mă îngrijorez prea mult de ceea ce am învățat. La urma urmei, sunt ferm în credința mea, iar amăgirile umane nu ar trebui să afecteze imaginea Mântuitorului. După ce am fost asigurat, am continuat să lucrez.
12 august 1899. În fiecare zi munca mea se înmulțește cu fapte foarte ciudate. Povestea Evangheliei apare într-o lumină complet nouă. Cu toate acestea, nu am încredere în nimeni, nici chiar în jurnalul meu.
23 octombrie 1899. Aș vrea să fi murit în dimineața asta. Căci în colecțiile încredințate, am găsit multe documente care indică faptul că povestea Mântuitorului a fost inventată de la început până la sfârșit! Bibliotecarul senior, căruia m-am adresat, mi-a explicat că secretul principal era ascuns aici: oamenii nu au văzut sosirea Mântuitorului și nu l-au recunoscut. Și atunci Domnul l-a învățat pe Pavel cum să ducă credința în popor și el și-a luat sarcina. Desigur, pentru asta, el a trebuit să compună cu ajutorul lui Dumnezeu un mit care ar atrage oamenii. Toate acestea sunt destul de logice, dar dintr-un anumit motiv mă simt neliniștit: se poate într-adevăr faptul că fundamentele învățăturilor noastre sunt atât de cutremurătoare și fragile încât avem nevoie de câteva mituri?
15 ianuarie 1900. Am decis să văd ce alte secrete ascunde biblioteca. Morminte multe precum cel în care lucrez acum, sute. Pe măsură ce lucrez singur, pot, deși cu un anumit risc, să mă odihnesc. Acesta este un păcat, mai ales că nu voi spune mărturisitorului meu despre acest lucru. Dar jur pe numele Mântuitorului că mă rog pentru el!
22 martie 1900. Bibliotecarul senior s-a îmbolnăvit, iar în sfârșit am putut să pătrund în alte încăperi secrete. Mă tem că nu le cunosc pe toate. Cele pe care le-am văzut sunt pline de o varietate de cărți în limbi necunoscute pentru mine. Există unele dintre ele care arată foarte ciudat: dale de piatră, 5 mese de lut, fire colorate, țesute în noduri fanteziste. Am văzut caractere chinezești și scriere arabă. Nu știu toate aceste limbi, doar greaca, ebraica, latina și aramaica sunt disponibile pentru mine.
26 iunie 1900. Îmi continui cercetările din când în când, de teamă să nu fiu prins. Astăzi a găsit un dosar gros, cu rapoarte despre Fernand Cortes către Papa. În mod ciudat, nu am știut niciodată că Cortez este strâns asociat cu Biserica. S-a dovedit că unitatea lui era aproape jumătate formată din preoți și călugări. În același timp, am avut impresia că, inițial, Cortez știa perfect unde și de ce se duce și a ieșit intenționat în capitala aztecii. Cu toate acestea, există multe minuni ale Domnului! Totuși, de ce ascundem rolul atât de mare al Bisericii noastre?
9 noiembrie 1900. Am decis să las deoparte documente legate de Evul Mediu. Munca mea în arhive este aproape completă și se pare că nu mai vor să mă lase să trec la lucrări de top secret. Aparent, superiorii mei au prins unele suspiciuni, deși încerc să nu atrag atenția lor asupra mea.
28 decembrie 1900. Am găsit o bază foarte interesantă legată de perioada mea. Documente în limba greacă clasică, citiți și bucurați-vă. Se pare că este vorba de o traducere din egipteană, nu pot să stabilesc cu exactitate, dar un lucru este clar: acesta este un fel de organizare secretă, foarte puternică, care se bazează pe autoritatea zeilor și guvernează țările.
17 ianuarie 1901. Incredibil! Doar că nu poate fi! În textul grecesc, am găsit indicii clare că preoții zeului egiptean Amon și primii ierarhi ai Sfintei noastre Biserici aparțineau aceleiași comunități secrete! Domnul a ales astfel de oameni pentru a aduce oamenilor lumina adevărului Său? Nu, nu, nu vreau să cred asta…
22 februarie 1901. În opinia mea, bibliotecarul senior bănuia ceva. Cel puțin, mă simt sub supraveghere, așa că am încetat să lucrez cu cărți secrete. Cu toate acestea, am văzut deja mult mai mult decât mi-aș dori. Se dovedește că Vestea bună trimisă de Domnul a fost uzurpată de o mână de păgâni care au folosit-o pentru a guverna lumea? Cum ar putea Domnul să tolereze asta? Sau este o minciună? Sunt confuz, nu știu ce să gândesc.
4 aprilie 1901. Ei bine, acum accesul la documente secrete pentru mine este în sfârșit închis. L-am întrebat direct pe bibliotecarul senior despre motive. „Nu ești puternic în duh, fiul meu”, a spus el, „întărește-ți credința, iar comorile bibliotecii noastre se vor deschide din nou.”Amintește-ți, tot ceea ce ai văzut aici ar trebui abordat cu o credință curată, profundă, necomplicată.” Da, dar atunci se dovedește că păstrăm o grămadă de documente falsificate, o grămadă de minciuni și calomnii!
11 iunie 1901. Nu, până la urmă, acesta nu este un fals și nu este o minciună. Am o amintire tenace, în afară de asta (poate Dumnezeu să mă ierte!) Am făcut o mulțime de extrase din documente. Le-am verificat cu atenție, meticulos și nu am găsit o singură eroare, nici o singură inexactitate, care să însoțească un fals. Da, și nu sunt păstrate ca fiind calomnii ieftine și rele, ci cu grijă și dragoste. Mă tem că nu voi putea niciodată să devin o posibilă persoană cu suflet curat. Dumnezeu să mă ierte!
25 octombrie 1901. Am scris o petiție pentru a-mi acorda un concediu lung până acasă. Sănătatea mea a fost zguduită, în afară de asta, am scris, trebuie să îmi curățesc singur sufletul. Niciun răspuns nu am primit încă.
17 noiembrie 1901. Petiția mea a fost acceptată nu fără ezitare, dar, așa cum mi s-a părut, și nu fără ajutor. Peste trei luni voi putea să mă întorc acasă. În acest timp, ar trebui să trimit copii ale documentelor pe care le-am găsit la Augusburg în diverse moduri. Desigur, acest lucru este respingător pentru Domnul … dar nu este dezgustător să le ascundem oamenilor? Bibliotecarul senior mi-a repetat în mod continuu că nu ar trebui să povestesc nimănui despre secretele pe care le-am văzusem în bibliotecă. Am jurat solemn. Doamne, nu mă lăsa să devin sperjur!
12 ianuarie 1902. Tâlharii mi-au vizitat apartamentul. Au luat toți banii și hârtiile. Din fericire, am trimis deja în secret totul mai mult sau mai puțin valoros Germaniei. Sfântul Scaun m-a compensat cu generozitate pentru valorile pierdute. Un furt foarte ciudat…
18 februarie 1902. În sfârșit mă duc acasă! Superiorii mei m-au văzut plecat și, fără entuziasm, mi-au dorit o revenire rapidă. Este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple vreodată…”
După cum putem vedea în aceste citate, preoții Vaticanului au ceva de ascuns teologiei și întregii umanități.
După trei jafuri la rând și după ce s-au convins că nu există absolut nimic, hoții nu i-au mai vizitat locuința. Cu toate acestea, după aceste jafuri Hans Nilzer a murit într-un mod misterios.
Vaticanul este cel mai mare centru al falsificării istoriei de pe Pământ?
Plecând de la astfel de fapte vom ajunge la concluzia că istoria lumii a fost complet falsificată. Însuși Napoleon Bonaparte declara: „Istoria este o minciună pe care nimeni nu o contestă.” De aici rezultă faptul că istoria este un cumul de minciuni la care s-a căzut de comun acord.
Anumiți călugări iezuiți au avut drept misiune la Vatican de a rescrie istoria Chinei, de a inventa istoria Imperiului Mongol de a ascunde adevărul despre strămoșii noștri, Dacii. Într-adevăr, multe surse scrise antice povestesc despre adevărata istorie a omenirii și care au fost fie distruse, sau au fost transportate la marea bibliotecă a Vaticanului. Acestea sunt depozite sau amplasate în adâncime, pe mai multe etaje (cel puțin cinci) și au o lungime de până la 3 kilometri care conţin valori istorice extraordinare, acoperind un timp între secolul al 8-lea şi secolul al 20-lea. Există numeroase artefacte antice, dovezi scrise din biblioteci de o importanță majoră, cum ar fi cele din Ashurbanban, Pergamum, Alexandria etc.
Oamenii de științi cunoscuți care nu fac parte din lojile masonice preoțești ale Vaticanului, le este aproape imposibil să acceseze aceste surse antice. O parte din sursele care nu amenință planurile falsificatorilor sunt depozitate în sălile cu acces liber. Dar aceasta este doar în aparență un accesul liber, deoarece marea majoritate a acestei arhive unice din antichitate rămâne ascunsă publicului larg. Vaticanul este foarte sensibil la tot ceea ce contrazice textele biblice și mai ales Vechiul Testament. [13] Și tocmai pentru a ascunde aceste contradicții, operația de falsificare a istoriei omenirii a fost organizată timp de secole.
Spre exemplu: Prin ascunderea adevărului despre daci, Vaticanul devine părtaș la dezinformarea maselor umane asupra Istoriei universale.
Documente asupra istoriei reale a Daciei [14] și a dacilor se găsesc în Biblioteca Vaticanului, la fondul de manuscrise secrete. Este cazul, după aproape două milenii de așteptare să fie desecretizate documentele asupra Daciei. Vaticanul a ascuns vina împăratului Traian pentru ravagiile făcute în Europa de popoarele migratoare asiatice, după distrugerea militară a Daciei. În cazul de față, Vaticanul participă la dezinformarea maselor umane asupra Istoriei universale, prin eludarea documentelor pe care le posedă. Acest lucru poate fi comparat cu cel mai amplu program de supraveghere și manipulare a istoriei omenirii.
Cei drept, Vaticanul este doar unul dintre centrele păzite ale Piramidei puterii, care se ocupă de religii, ideologii și de falsificarea istoriei în general. Cei drept, omenirea este condusă într-un mod nemilos prin intermediul districtului financiar, militar și religios. Vaticanul este doar unul din cele 3 departamente cheie. Centrul financiar este situat în City of London [15], iar centrul administrativ și militar (NATO) este situat în Districtul Columbia al SUA (Washington D.C.). [15]
Referințe:
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Vatican
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Articol_%C8%99tiin%C8%9Bific
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Homo_neanderthalensis
- https://www.efemeride.ro/civilizatiile-antediluviene-nefilimii-care-au-trait-la-marea-neagra/
- https://stirileprotv.ro/stiri/bizar/galerie-foto-descoperirea-incredibila-care-arata-ca-oamenii-giganti-au-existat-cu-adevarat.html
- http://www.ziare.com/magazin/nasa/nasa-a-descoperit-portaluri-ascunse-de-spatiu-si-de-timp-video-1176278
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia
- https://en.wikipedia.org/wiki/Vatican_Library
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Biblioteca_din_Alexandria
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Ptolemeu_I_Soter
- http://www.redescoperaistoria.ro/2015/03/03/secrete-ies-la-iveala-vaticanul-tremura-dupa-ce-a-fost-descoperita-o-biblie-veche-de-1500-de-ani-2/
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Propaganda_Due
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Vechiul_Testament
- https://adevarul.ro/locale/hunedoara/dacii-arhivele-vaticanului-adevar-ascunde-cea-mai-bizara-teorie-conspiratiei-despre-stramosii-nostri-1_59f34ba15ab6550cb88b08b7/index.html
- https://ro.wikipedia.org/wiki/City_of_London
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Washington,_D.C.
Alte articole
Vajra, arma zeilor (Anunnaki)
No Comment! Be the first one.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
