Împăratul Constantin cel Mare a inventat creștinismul pentru a unifica toate teritoriile Imperiului Roman sub aceeași religie

Se spune adesea că împăratul Imperiului Roman Constantin cel Mare a fost primul împărat roman care s-a declarat creştin. Cu toate acestea, foarte puțini cunosc faptul că tocmai de la domnia sa a fost decisă expansiunea bisericii și alegerea lui Isus pe post de Fiu al lui Dumnezeu. Prin această acţiune, el a influenţat enorm istoria lumii. Începând cu anul 312 d.Cr. creștinismul a devenit „cel mai puternic factor social și politic” care a influențat vreodată cursul istoriei. Considerând împreună catolicii, protestanții și ortodocșii sub eticheta globală de „creștini”, religia acestora este, actualmente, cea mai importantă din punct de vedere numeric, cu un număr de 2,4 miliarde de adepți.

În acest articol, vă prezentăm datele care demonstrează faptul că Împăratul Constantin a fondat CREȘTINISMUL împreună cu cei doi erudiți ai săi Lactantius și Eusebiu. Lactantius, a fost omul care a venit cu ideile, și Eusebiu din Cezareea, (istoric de profesie), care era prietenul lui Constantin.

Academia Regală Spaniolă (spaniolă Real Academia Española, RAE – instituție culturală responsabilă cu elaborarea normelor lingvistice ale limbii spaniole), definește astfel așa-numitul “Conciliu ecumenic sau sinod”:

„Reuniunea episcopilor și a altor pastori care sunt convocați de Pontiful Roman pentru a decide cu privire la problemele doctrinare, disciplinare și pastorale, care afectează Biserica“. [1]

Prin urmare, rezultă că Papa convoacă Conciliu ecumenic sau Sinodul pentru a decide bazele sau fundamentele doctrinare.

Ei bine, Conciliu ecumenic de la Niceea din 325 d.Hr., unde Isus a fost decis ca „Fiul lui Dumnezeu“, a fost convocat de către împăratul Constantin și nu a participat nici un Papă.

De asemenea, Papa nu a participat nici la celelalte două consilii care au avut loc în vremea domniei lui Constantin, care au început în anul 306. [2]

Membrii sinodului au votat pentru extinderea structurii Bisericii Creștine asupra tuturor teritoriilor și Imperiilor.

Sinodul sau Conciliu ecumenic Elvira [3], a fost organizat în Hispania aproximativ în anul 320 d.Hr., și, de asemenea, Conciliu ecumenic Arles [4] în anul 313 în Galia.

În aceste Concilii ecumenice nu s-a decis altceva decât adoptarea divinității lui ISUS și extinderea birocratică și administrativă a Bisericii Creștine peste tot Imperiul.

Ce reiese din acest fapt?

Istoria oficială ne spune că încă din secolul I d.Hr. și al IV-lea d.Hr. au existat trei Concilii ecumenice, toate prezidate de lipsa prezenței a presupușilor Papi oficiali. Primul dintre ele se presupune a fi Conciliu ecumenic de la Niceea. [5]

Cu toate acestea, în realitate primul Sinod sau Conciliu ecumenic a avut loc în Ierusalim, al doilea la Roma și al treilea în Cartagena. Aceste orașe nu au fost alese la întâmplare, ele reprezentau un puternic simbolism în raport cu puterea Romei.

După Constantin și schisma dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, Patriarhii Ortodocși și Popi Catolici nu s-au oprit să participe la aceste Sinoade importante, unde se decidea viitorul religiilor respective.

Ceea ce nu se potrivește, este că tocmai în timpul domniei lui Constantin, în conclavele unde se decidea expansiunea bisericii și alegerea lui Isus pe post de Fiu al lui Dumnezeu, la acea vreme Suveranul Pontif (PAPA) nu era prezent.

Explicația logică ar fi următoarea: Papa nu putea asista la oricare dintre cele trei Concilii ecumenice organizate de Constantin, unde se decidea esența Creștinismului și extinderea sa, deoarece pur și simplu nu se crease liderul spiritual suprem al Bisericii Catolice și nici o doctrină creștină anterioară.

Adevărul este că, nu existase niciun Sinod înainte de urcarea lui Constantin pe tronul Romei. Chiar dacă pare greu de crezut în aceste vremuri, Creștinismul s-a născut din mâna sau scripturile lui Lactatius și Eusebiu, la cererea lui Constantin.

Care a fost motivul pentru care a fost inventat creștinismul?

Principalul motiv pentru care a fost creat creștinismul, a fost de a avea un instrument care să încerce unificarea tuturor teritoriile Imperiului Roman sub aceeași credință sau religie. Mai trebui amintit faptul că aproximativ la acea vreme, Imperiul Roman era fracturat de războaie sângeroase [6] dintre soldații lui Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius și ai lui Constantin cel Mare, deci ai săi.

Referințe:

1. https://dej.rae.es/lema/concilio-ecum%C3%A9nico
2. https://www.lastampa.it/vatican-insider/es/2012/03/29/news/el-concilio-de-nicea-325-d-c-1.36496944?refresh_ce
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Synod_of_Elvira
4. https://fr.wikipedia.org/wiki/Concile_d%27Arles_(314)
5. https://en.wikipedia.org/wiki/First_Council_of_Nicaea
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Cibalae